© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
PS Claudiu la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj[2021-05-05]Marţi 4 mai 2021 – în cea de-a III-a zi de Paşti, Preasfinţia Sa Claudiu – Eparhul de Cluj-Gherla, a celebrat pentru întâia dată în această calitate, Sfânta Liturghie arhierească la Mănăstirea Maicii Domnului – Sanctuar Arhiepiscopal Major închinat cinstirii Preacuratei Fecioare Maria, sediul Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului (CMD). Au concelebrat pr. Marius Cerghizan, Vicar general şi pr. Cristian David, capelanul surorilor Mănăstirii Maicii Domnului şi păstor al credincioşilor care frecventează acest sfânt lăcaş.În primele bănci, în capelă, au stat reculeşi la Sf. Liturghie copilaşii de la Casa de tip familial „Maica Domnului” a Surorilor CMD. La celebrare au luat parte mai mulţi credincioşi, o parte au ales să asculte Sf. Liturghie din curtea Mănăstirii împodobită de verdele ierbii şi copaci în floare, sub razele primăverii. Răspunsurile liturgice şi cântările de la Sf. Împărtăşanie au fost date de Surorile CMD sub conducerea muzicală a sorei Dominica. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa Claudiu a vorbit pe baza pericopei evanghelice rânduită pentru această zi, despre drumul ucenicilor la Emaus relatat de Sf. Luca (Lc 24, 12-35). Meditaţia a relevat prezenţa lui Isus, nu doar în urmă cu peste 2000 de ani împreună cu ucenicii Săi, ci şi acum, în fiecare zi, în viaţa fiecărui om. Preasfinţia Sa a subliniat: „cuvântul viu al Sfintei Scripturi aduce şi azi vestea bună, Evanghelia”, şi, „ne dăm seama că suntem parte a Sfintei Scripturi iar Isus, acelaşi şi ieri şi astăzi şi întotdeauna, este prezent lângă noi aşa cum era lângă ucenicii lui”. Mai mult, nu este suficient a asculta despre Isus, ci importantă este întâlnirea cu Domnul Înviat – El pătrunde treptat în felul nostru de a fi, în realitatea pe care o trăim şi luminează viaţa noastră. Fragmentul evanghelic despre călătoria ucenicilor spre Emaus „este un fel de paradigmă a vieţii noastre, un model după care îl primim pe Isus”. Ucenicii se îndepărtau de Ierusalim fiind dezamăgiţi, Isus vine lângă ei, dar nu îl recunosc fiindcă „ochii le sunt acoperiţi”. El îi ascultă, îi însoţeşte pe cale, intră în situaţia lor, apoi le vorbeşte şi „le aprinde inimile”, speranţa reînvie în inimile lor încât, la sosirea în Emaus cei doi doresc să îl aibă în casa lor, îl cheamă să rămână cu ei, că „este spre seară şi s-a plecat ziua”. În mod asemănător, „atunci avem şi noi mai mare nevoie de Dumnezeu, când se face seară în viaţa noastră, în speranţa noastră, în credinţa noastră, atunci când simţim că soarele apune. Atunci trebuie să îl strigăm şi să îl chemăm pe Dumnezeu, să intre în casa noastră”. Domnul intră şi acum la noi, ne înflăcărează inima prin citirea Sfintelor Scripturi, se arată nouă la frângerea pâinii de la fiecare Sfântă Liturghie, este prezent în mijlocul nostru cu trup glorificat”. A continuat: „Isus intră împreună cu cei doi apostoli şi stă la cină. Şi în acel moment ia pâinea, o frânge, binecuvântează şi le-o dă. Şi atunci ochii lor se deschid, îl recunosc, dar El dispare. La fel, la fiecare Sfântă Liturghie preotul ia pâinea, o frânge, o binecuvântează şi o împarte. Şi prin această frângere a pâinii recunoaştem că Isus este cu noi până la sfârşitul veacurilor. Dar, Isus dispare din faţa lor.” Motivul este că „nu ne mai putem limita la prezenţa sensibilă a lui Isus, aşa cum o ştiau ucenicii şi, mai înainte, Maria Magdalena, ci suntem deja, în credinţă, dincolo de ceea ce vedem, de ceea ce atingem, Isus este prezent aici, acum, în sufletul nostru oricând. Şi cei doi ucenici de la Emaus se întorc. Este ceea ce se întâmplă şi cu noi atunci când îl întâlnim sau când simţim prezenţa lui Isus Înviat, ne întoarcem din nou înspre Dumnezeu, înspre Ierusalim. Trăim Sărbătoarea Învierii Domnului şi tot timpul trebuie să învăţăm ceva în plus, bogăţia, harurile Învierii trebuie să umple continuu vieţile noastre. Drumul nostru înspre Ierusalim continuă până în ultimul moment din această viaţă de pe acest pământ. Şi este important ca tot ceea ce trăim, experimentăm, să împărtăşim cu ceilalţi.” Cel mai important mod de a împărtăşi este participarea la celebrarea liturgică: „La Sfânta Liturghie şi noi reproducem modelul ucenicilor din Emaus: începem prin a citi Sfintele Scripturi care ne înflăcărează inima şi apoi frângem pâinea toţi împreună. Isus este prezent în mijlocul nostru în mod tainic, pentru că noi suntem chemaţi să mergem cu credinţa noastră pentru a-l descoperi. La frângerea pâinii Isus dispare, pentru a înţelege că este tot timpul lângă noi, altfel decât era înainte, dar acelaşi Isus. Este un trup glorificat care nu mai e supus condiţionărilor spaţiului şi timpului. Isus poate fi prezent acum şi aici şi oricând cu fiecare dintre noi şi aici este misterul adevăratei Sărbători a Învierii Domnului. Dacă nu intrăm în această logică spirituală, ne bucurăm trei zile şi ne întoarcem la vieţile noastre. Dar noi suntem chemaţi să ne bucurăm şi să ne întoarcem, nu la vieţile noastre, nu la Emaus, ci la Ierusalim.” De aceea, „să reînnoim speranţa prin Sfânta Scriptură şi mai ales prin frângerea pâinii. Biserica ne invită să participăm la Sfânta Liturghie, nu ca pe o poruncă exterioară, ci pentru că acolo îl regăsim pe Isus”. PS Claudiu a invitat credincioşii, ca Învierea Domnului să nu fie pentru ei doar o Sărbătoare care durează trei zile şi apoi să se întoarcă la „ale lor”, ci o continuă şi tot mai profundă întâlnire cu Isus Înviat. Cu suflete pline de harul sărbătorii celei de-a III-a zi de Paşti la Mănăstirea din Cluj a Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului, credincioşii care au luat parte la celebrare au plecat spre casele lor, nu pentru a se întoarce la „ale lor”, ci pentru a-l duce la ei acasă pe Domnul Înviat pe care l-au primit în suflete – prin participarea la Sfânta Liturghie, prin cântul surorilor, prin cuvântul Ierarhului, prin frumuseţea Sanctuarului Arhiepiscopal Major, reflecţie a luminii chipului Preasfintei Fecioare. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 562, Ultimul acces: 2026-09-22 05:30:37
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
