© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Papa Francisc: Rugăciunea contemplativă[2021-05-05]După ce în catehezele imediat anterioare s-a oprit la rugăciunea vocală, respectiv la meditaţie, Papa Francisc a ales ca subiect la audienţa generală dn 5 mai 2021 rugăciunea contemplativă. „Dimensiunea contemplativă a fiinţei umane – care încă nu este rugăciunea contemplativă – este un pic ca ‘sarea’ vieţii: dă gust zilelor noastre”, a spus el. „Se poate contempla privind soarele care răsare dimineaţa sau copacii care se îmbracă în verde primăvara; se poate contempla ascultând o muzică sau cântul păsărilor, citind o carte, în faţa unei opere de artă sau a acelei capodopere care este faţa umană…”A explicat că a fi contemplativ este o problemă de inimă, nu de ochi, „şi aici intră în joc rugăciunea, ca act de credinţă şi de iubire, ca ‘respiraţie’ a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Rugăciunea purifică inima şi, cu ea, luminează şi privirea, permiţând să perceapă realitatea dintr-un alt punct de vedere.” Folosindu-se de Catehism, a amintit de modul cum descria contemplaţia Sfântul Ioan Maria Vianney: „Eu îl privesc şi el mă priveşte”. „Aşa este: în contemplaţia iubitoare, tipică a rugăciunii mai intime, nu folosesc multe cuvinte: este suficientă o privire, este suficient să fim convinşi că viaţa noastră este înconjurată de o iubire mare şi fidelă de care nimic nu ne va putea despărţi. Isus a fost maestru al acestei priviri. În viaţa Sa nu au lipsit timpurile, spaţiile, tăcerile, comuniunea iubitoare care permite existenţei să nu fie devastată de nelipsitele încercări, ci să fie păstrată intactă frumuseţea. Secretul Său era relaţia cu Tatăl ceresc.” La final a atras atenţia asupra unei înţelegeri greşite, care contrapune contemplaţia şi acţiunea. „În realitate, în Isus Cristos, în persoana Sa şi în evanghelie nu există contrapoziţie între contemplaţie şi acţiune, nu. În evanghelie, în Isus nu există contradicţie. Aceasta a venit probabil de la influenţa vreunui filozof neoplatonic, dar cu siguranţă este vorba de un dualism care nu aparţine mesajului creştin. Există o singură mare chemare în evanghelie şi este aceea de a-l urma pe Isus pe calea iubirii. Acesta este apogeul, este centrul a toate. În acest sens, caritatea şi contemplaţia sunt sinonime, spun acelaşi lucru. Sfântul Ioan al Crucii susţinea că un mic act de iubire pură este mai util Bisericii decât toate celelalte opere puse împreună. Ceea ce se naşte din rugăciune şi nu din prezumţia eului nostru, ceea ce este purificat de umilinţă, chiar dacă este un act de iubire izolat şi silenţios, este cel mai mare miracol pe care îl poate realiza un creştin.” După cateheză, Sfântul Părinte a mai spus: „Conduşi de Sanctuarele răspândite în lume, în această lună mai să recităm Rozariul pentru a invoca sfârşitul pandemiei şi reluarea activităţilor sociale şi de muncă. Astăzi conduce această rugăciune mariană Sanctuarul Sfintei Fecioare a Rozariului de la Namyang, în Coreea de Sud. Să ne unim cu cei care sunt adunaţi în acest sanctuare, rugându-ne în special pentru copii şi adolescenţi.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 563, Ultimul acces: 2026-09-24 12:56:52
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
