Andrea Tornielli: „Querida Amazonia” şi „marile visuri” ale Papei Francisc - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Andrea Tornielli: „Querida Amazonia” şi „marile visuri” ale Papei Francisc

[2020-02-12]
Redacţia română a Radio Vatican a publicat traducerea editorialului lui Andrea Tornielli «”Marile visuri” ale Papei Francisc pentru Amazonia», prin care directorul editorial al Departamentului de comunicare al Sfântului Scaun exprimă viziunea Papei Francisc despre Amazonia. Exortaţia Papei „Querida Amazonia”, notează jurnalistul, îndeamnă Biserica să armonizeze urgenţele ecologice cu destinul celor săraci, în timp ce afirmă că misiunea Bisericii trebuie să pună în valoare culturile amazoniene.

„Visul este un loc privilegiat pentru căutarea adevărului. Chiar Dumnezeu, de multe ori, a ales să vorbească în visuri.” Aceste cuvinte, rostite de Papa Francisc în decembrie 2018 la o predică de la o Sfânta Liturghie celebrată în Casa Santa Marta, referindu-se la Sfântul Iosif, bărbat tăcut şi concret, ne ajută să înţelegem privirea Papei asupra Amazoniei prin exortaţia apostolică post-sinodală. Un text scris ca o scrisoare de dragoste, în care abundă citate din poeţi care ajută cititorul să intre în contact cu minunata frumuseţe a acestei regiuni, dar şi cu dramele ei de fiecare zi. De ce Episcopul Romei a vrut să dea o valoare universală unui Sinod circumscris la o anumită regiune? De ce Amazonia şi soarta acesteia ne priveşte?
Răsfoind paginile exortaţiei, răspunsul iese la suprafaţă. În primul rând, pentru că toate se leagă: echilibrul planetei noastre depinde, într-adevăr, şi de starea de sănătate a Amazoniei. Iar din moment ce grija faţă de oameni şi cea faţă de ecosisteme nu pot fi separate, nu trebuie să ne lase nepăsători nici distrugerea bogăţiei umane şi culturale a populaţiilor indigene, nici devastările şi politicile extractive care distrug pădurile. Dar mai este un element care face ca Amazonia să fie universală. Într-un anume fel, dinamica ce se manifestă aici anticipă provocările care sunt aproape de noi: efectele unei economii globalizate şi ale unui sistem financiar tot mai puţin sustenabil pentru viaţa oamenilor şi a mediului; convieţuirea între popoare şi culturi profund diferite; migraţiile; necesitatea de a tutela Creaţia, care riscă să fie iremediabil rănită.
„Iubita Amazonie”, protagonista scrisorii de dragoste a Papei Francisc, reprezintă mai întâi de toate o provocare pentru Biserică, chemată să găsească noi căi de evanghelizare, vestind inima mesajului creştin, predicarea (kerygma) ce îl face prezent pe Dumnezeul milostivirii, care atât de mult a iubit lumea încât l-a jertfit pe Cruce pe Fiul Său. În Amazonia, nu omul este boala de combătut pentru a îngriji mediul înconjurător. Popoarele originare ale Amazoniei trebuie ocrotite împreună cu tradiţiile şi culturile lor. Dar aceleaşi popoare au dreptul şi la o mărturie evanghelică. Nu trebuie excluse de la misiune, de la îngrijirea pastorală a unei Biserici bine reprezentată de chipurile arse de soare ale atâtor misionari înaintaţi în vârstă, capabili să facă zile şi zile de călătorii în barcă doar pentru a întâlni câteva grupuri răzleţe de persoane ca să le ducă mângâierea lui Dumnezeu împreună cu alinarea reconfortantă a sacramentelor sale.
Prin exortaţia sa, Papa Francisc arată o privire care merge dincolo de diatribele dialectice care au ajuns să reprezinte Sinodul, ca şi cum acesta ar fi un referendum privind posibilitatea de a sfinţi întru preoţie bărbaţi căsătoriţi. O chestiune discutată de multă vreme şi care la fel poate fi în viitor, pentru că „înfrânarea desăvârşită şi perpetuă” nu este „pretinsă, ce e drept, de însăşi natura preoţiei”, după cum afirmă Conciliul Vatican II. O chestiune asupra căreia Succesorul lui Petru, după rugăciune şi reflecţie, a hotărât să dea un răspuns în care nu sunt prevăzute schimbări sau posibilităţi ulterioare de exceptare faţă de cele cuprinse în actuala disciplină ecleziastică, dar cerând să se pornească din nou de la esenţial. Pornind din nou de la o credinţă trăită şi întrupată, de la un reînnoit avânt misionar, rod al harului, adică lăsând spaţiu lucrării lui Dumnezeu, şi nu de la strategii de marketing sau de la tehnicile de comunicare adoptate de unii influencer-i religioşi.
Exortaţia „Iubita Amazonie” invită la un răspuns „specific şi curajos” privind regândirea organizării şi slujirilor bisericeşti. Recheamă la responsabilitate întreaga Biserică Catolică, pentru ca să simtă asupra ei rănile acelor popoare şi necazurile acelor comunităţi aflate în imposibilitatea de a celebra Euharistia duminicală şi să răspundă la acestea cu generozitate, prin trimiterea de noi misionari, valorizând toate carismele şi acordând mai multă pondere noilor servicii şi slujiri non preoţeşti, de încredinţat în mod stabil şi recunoscut laicilor şi femeilor. Menţionând contribuţia de neînlocuit a femeilor, Papa Francisc aminteşte că în Amazonia credinţa a fost transmisă şi s-a păstrat datorită prezenţei femeilor „puternice şi generoase” fără ca „vreun preot să fi trecut prin părţile acelea”. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 990, Ultimul acces: 2026-09-22 04:59:16