© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Cardinalul Czerny: Iubirea pentru Amazonia şi populaţiile de acolo salvează planeta (I)[2020-02-12]pr. Michael Czerny SJSecretarul special al Sinodului pentru Amazonia a prezentat exortaţia pe care Papa Francisc a terminat-o în decembrie 2019 şi a făcut-o publică astăzi, 12 februarie 2020. Ea conţine patru mari „visuri” ale Papei Francisc pentru regiune, inclusiv unul pentru o Biserică misionară cu un chip amazonian. „Destinul Amazoniei ne afectează pe toţi, deoarece totul este conectat şi salvarea acestei regiuni şi a popoarelor indigene de acolo este fundamentală pentru lumea întreagă.” Cardinalul Michael Czerny, secretar special al Sinodului pentru Amazonia, a fost intervievat de Vatican Media, prezentând ideile principale ale textului Sfântului Părinte. Iată prima parte a interviului. – În primul rând, Eminenţă, un cuvânt despre momentul publicării acestui text de către Papa, care a spus că va fi gata la sfârşitul anului trecut. Au fost ceva întârzieri legate de data spusă de el? – În discursul de la finalul Sinodului, Sfântul Părinte a spus: „Un cuvânt al Papei despre ce a experimentat în timpul Sinodului poate să ajute. Aş dori să îl spun înainte de sfârşitul anului, pentru ca să nu treacă prea mult timp.” De fapt, aşa s-a întâmplat. După cum a promis, Papa Francisc a transmis textul final pentru exortaţia sa post-sinodală pe 27 decembrie, deci înainte să se încheie 2019. După aceea au avut loc paşii obişnuiţi, care cer timp: documentul a fost analizat, aranjat şi tradus în diferite limbi, iar acum este în sfârşit publicat. – Ce stă în inima exortaţiei, după Dvs? – Titlul exortaţiei este Querida Amazonia, „Iubita Amazonia”, iar în inima textului este iubirea Papei pentru Amazonia şi consecinţele acestei iubiri: o inversare a modului comun de a gândi relaţia dintre bogăţie şi sărăcie, între dezvoltare şi protejare, între apărarea rădăcinilor culturale şi deschiderea faţă de ceilalţi. Papa ne descrie „rezonanţele” pe care le-a provocat în el procesul sinodal. Face acest lucru sub forma a patru „mari visuri”. Visează că în regiunea Amazon ar putea exista un angajament din partea tuturor de apărare a drepturilor săracilor, ale populaţiilor indigene, ale celor mai mici. Visează la o Amazonie care îşi păstrează bogăţia culturală. Visul său ecologic este al unei Amazonii care are grijă de abundenţa ei de viaţă. În sfârşit, visează la comunităţi creştine capabile să se insereze în Amazonia şi să edifice o Biserică cu un chip amazonian. Personal, am fost uimit de abundenţa citatelor poetice şi a trimiterilor la texte papale anterioare. – Nu există riscul ca „visul” să pară o perspectivă nerealistă proiectată într-un viitor nedefinit? – Nu pentru Papa Francisc. Aş dori să reamintesc cuvintele pe care le-a rostit în dialog cu tinerii, la Circus Maximus, pe 11 august 2018: „Visurile sunt importante. Ne păstrează viziunea amplă; ne ajută să îmbrăţişăm orizontul, să cultivăm speranţa în fiecare acţiune zilnică… Visurile te trezesc; sunt cele mai luminoase stele, cele care indică o cale diferită pentru umanitate… Biblia ne spune că visurile mari sunt cele capabile să dea rod.” Deci, pentru a răspunde la întrebarea Dvs, cred că acest mod de a privi şi această perspectivă sunt complet diferite de o perspectivă nerealistă sau utopică. Visul este aici indicarea unei căi pe care până la urmă întreaga Biserică trebuie să o parcurgă. Frumuseţea constă tocmai în a vedea un orizont, nu în a dicta o serie de precepte. Nici o declaraţie de dragoste nu ia forma unui contract sau a unei cărţi de bucate. În primul capitol, cel dedicat visului social, având în vedere devastările mediului din Amazonia şi ameninţările la adresa demnităţii umane a populaţiei de acolo, pe care Papa Benedict al XVI-lea le-a denunţat deja, Papa Francisc ne invită să fim indignaţi. El spune „trebuie să ne simţim revoltaţi”, pentru că „nu este bine pentru noi să devenim insensibili la rău”. Ne invită să construim reţele de solidaritate şi de dezvoltare, care să depăşească diversele mentalităţi coloniale. Ne invită să căutăm alternative în mai multe domenii, precum creşterea animalelor şi agricultura sustenabile, formele de energie care nu poluează şi iniţiativele antreprenoriale care nu implică distrugerea mediului şi a culturilor. Pe scurt, aceste „mari visuri” nu sunt menite să ne anestezieze, ci mai degrabă să fie hrănite de acţiuni concrete şi zilnice. – Concret vorbind, ce înseamnă „promovarea” Amazoniei, aşa cum am citit în textul exortaţiei? – După cum explică Papa, promovarea Amazoniei înseamnă a ne asigura că ceea ce vine din ea este cel mai bun. Înseamnă a nu o coloniza, a nu o jefui cu proiecte miniere masive, care distrug mediul şi ameninţă populaţiile indigene. În acelaşi timp, totuşi, înseamnă şi evitarea mitologizării culturilor native, excluderea oricărui amestec sau a căderii într-o preocupare faţă de mediu „ce ignoră popoarele amazoniene”. Identitate şi dialog sunt două cuvinte cheie, iar Papa Francisc explică că acestea nu sunt deloc opuse. Grija pentru valorile culturale ale popoarelor indigene ne priveşte pe toţi: trebuie să ne simţim co-responsabili pentru diversitatea culturilor lor. Din paginile exortaţiei apare clar şi angajamentul creştin, care e departe de a fi unul închis, ce dispreţuieşte fiinţele umane ca ducând în ruină planeta. În plus, propune un spirit misionar îndrăzneţ – să se vorbească despre Isus şi să se ducă tuturora oferta Sa de viaţă nouă – viaţă deplină pentru fiecare şi pentru toată lumea, având grijă de creaţie, în relaţie cu Dumnezeu Creatorul şi cu toţi fraţii şi surorile noastre. – De ce ar trebui destinul unei anumite regiuni de pe pământ să ne atingă atât de profund? – Soarta Amazoniei ne afectează pe toţi pentru că totul este interconectat, iar grija faţă de acest preţios „biom”, care acţionează ca un filtru şi ne ajută să evităm creşterea temperaturii pământului, este fundamentală pentru sănătatea climei la nivel global. Prin urmare, Amazonia ne priveşte direct pe toţi. În această regiune a lumii vedem importanţa unei ecologii integrale, care combină respectul pentru natură cu grija pentru demnitatea umană. Viitorul Amazoniei şi viitorul populaţiilor sale sunt decisive pentru menţinerea echilibrului planetei noastre. În această perspectivă, este important să permitem popoarelor indigene să rămână în teritoriile lor şi să aibă grijă de pământurile lor. Aspectul educaţional are, de asemenea, o importanţă primordială: promovarea unor noi comportamente şi a unor noi atitudini între oameni. Mulţi oameni care trăiesc în acea zonă şi-au asumat obiceiurile tipice marilor oraşe, unde domneşte consumismul şi o cultură a rebutului. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 915, Ultimul acces: 2026-09-19 12:49:27
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
