Mons. Piero Coda: Sinodul este evenimentul cel mai important dupa Conciliu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Mons. Piero Coda: Sinodul este evenimentul cel mai important după Conciliu

[2021-10-12]
Sinodul Episcopilor
„Reafirm că Sinodul nu este un parlament, nu este o investigație cu privire la opinii”, a afirmat Papa Francisc în Aula Nouă a Sinodului sâmbătă, 9 octombrie 2021, în discursul său la momentul de reflecție care a precedat deschiderea Sinodului 2021-2023, dedicat temei „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune”. Același concept a fost reafirmat de Pontif în ziua următoare, duminică, 10 octombrie, la predica de la Sfânta Liturghie care a deschis Sinodul despre sinodalitate. Nu trebuie să fie o convenție eclezială, o întâlnire de studii sau un congres politic, a adăugat Papa Francisc, pentru a sublinia că este vorba de un eveniment de har, un „proces de vindecare condus de Duhul”. Conform Mons.Piero Coda, membru al Comisiei Teologice Internaționale, cuvintele Papei clarifică modul de a insista asupra sinodalității, asupra participării: „să nu fie o alegere de democratizare” ci „o problemă de identitate profundă”. Pentru teolog, profesor la Institutul Universitar Sophia din Loppiano, evenimentul abia inaugurat în Vatican este „evenimentul eclezial cel mai important după Conciliul Vatican II”. „Pentru prima dată în două mii de ani de istorie a Bisericii”, explică în acest interviu, „un Sinod este chemat să implice tot poporul lui Dumnezeu”.

– De ce Papa insistă atât de mult pe distincția dintre Sinod și parlament?
– Există pericolul unei înțelegeri greșite. Se riscă să se creadă că a face să strălucească sinodalitatea în viața Bisericii înseamnă a se deschide la un soi de democratizare, unde jocul de majoritate și minoritate este cel care decide. În schimb nu, nu este așa. Biserica este un eveniment al Duhului Sfânt, deci adevăratul protagonist al sinodului este tocmai Duhul Sfânt care – așa cum spune tot Papa Francisc – armonizează diversitățile, le reconciliază, le adună în unitatea care este Cristos însuși, viu și prezent în Biserica sa. Așadar, a realiza o procedură sinodală înseamnă a realiza faptul pentru care Biserica este Biserică: un popor al lui Dumnezeu pe cale, o simfonie de diversități care converg însă în unitate pentru a sluji lumea.
– Pentru aceasta insistă mult Papa pe necesitatea rugăciunii de adorație, pe necesitatea de a-l asculta pe Duhul?
– Fie deschizând lucrările procesului sinodal, fie la Sfânta Liturghie inaugurală, Papa a afirmat că ar trebui încurajată rugăciunea de adorație. Este o circumstanță care m-a impresionat. Cred că Papa Francisc vrea să ne amintească faptul că viața în Cristos este în mod esențial și înainte de toate deschidere a inimii și a minții fiecăruia la ascultarea glasului Duhului, la adorația feței lui Cristos care ne deschide la misterul insondabil de iubire a Tatălui. Și aceasta înseamn㠄adorație”. Adică, a fi deschiși, a fi recunoscători, conștienți că noi primim totul de la iubirea Tatălui, că El ne iubește cel dintâi și că noi, prin urmare, suntem chemați să îi ascultăm pe ceilalți și să redăm iubirea Sa celorlalți. Iată, aceasta este rădăcina vieții ecleziale și este și rădăcina procesului sinodal.
– De ce tocmai un Sinod despre Biserica sinodală?
– Eu cred, și nu aș vrea să fiu prea entuziast, că acesta este evenimentul eclezial cel mai important, mai strategi, după Conciliul Vatican II. Conciliul ne-a făcut să redescoperim Biserica așa cum este: unitate în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, comuniune și misiune. Astăzi, după un întreg drum în care am găsit noi energii și am trăit experiență, suntem gata să face un alt pas. Astăzi putem face să devină viață, în toate exprimările comuniunii și misiunii ale Bisericii, acea participare la misterul lui Cristos în care suntem inserați în harul Botezului. Așadar, a face un Sinod despre sinodalitate nu înseamnă a-l face despre o temă ca atâtea altele, ci despre identitatea cea mai profundă a Bisericii drept comuniune și misiune care devine concretă, incisivă din punct de vedere istoric atunci când este participată de toți. De fapt, Biserica este astfel numai atunci când este purtată pe umerii proprii de toți și este împărtășită în inima proprie de toți, în slujba fraților, mai ales începând de la cei din urmă, de la cei rebutați și de la periferiile existențiale și spirituale din timpul nostru.
– Cu privire la participare, în discursul său inaugural Papa Francisc a afirmat că aceasta este „o exigență de credință și nu de stil”. De ce această precizare?
– După părerea mea, pentru că Papa voia să sublinieze că participarea nu este pur și simplu ceva opțional, adică nu este vorba de cosmetizare eclezială, pentru a arăta că suntem „corecți politic”, capabili de o anumită măsură de împărtășire. Mai degrabă este vorba de o problemă de identitate profundă. De fapt, noi participăm la unicul mister al lui Cristos, suntem împreună moștenitori cu Cristos – spune Noul Testament – ai darului infinit de iubire pe care Tatăl ni-l oferă în Duhul Sfânt. Așadar, ori realizăm această participare la viața de har, de credință și de iubire, la speranța lui Cristos, ori nu suntem până la capăt ceea ce ar trebui să fim prin harul Botezului nostru. Așadar este problemă de identitate și nu pur și simplu de cosmetizare eclezială.
– De aceea, Sinodul ia act că, până astăzi, nu toți botezații au participat pe deplin la dezvoltarea Bisericii?
– Situația este din punct de vedere istoric o realitate de fapt. În Biserică timp de secole lungi, în mileniul al doilea, de la reforma gregoriană până la Conciliul Vatican II, datorită necesității de creștere istorică, de maturizare, precum și de misiune a Bisericii, într-o lume dificilă, a prevalat o viziune îndeosebi piramidală, ierarhoentrică. Aceasta a împiedicat adesea ca să fie valorizate toate energiile Duhului prezente în poporul lui Dumnezeu. Chiar dacă au exista mari sfinți, mari mișcări de reînnoire spirituală, a fost vorba însă de exprimări care nu au implicat până la capăt toate membrele poporului lui Cristos. Cu Conciliul Vatican II se vorbește despre chemarea universală la sfințenie, toți avem aceeași demnitate ca popor al lui Dumnezeu, deci momentul istoric, kairós, cum spune Isus în Noul Testament, adică momentul lui Dumnezeu, este tocmai acesta. De aceea trebuie să încercăm să ne deschidem la acțiunea Duhului care îi face pe toți coresponsabili personal de acest mare eveniment de har care este însuși faptul Bisericii care se află în lume pentru mântuirea tuturor.
– Acesta este și primul Sinod care se desfășoară după un mecanism în care ascultarea poporului lui Dumnezeu devine structurală…
– Așa cum este definit de documentul Episcopalis communio, dat de Papa Francisc tocmai pentru reînnoirea instituției Sinodului Episcopilor voit de Papa Paul al VI-lea după Conciliul Vatican II, acest Sinod se dezvoltă într-o formă desigur nouă care prevede trei mai faze. Faza de implicare a întregului popor al lui Dumnezeu, care se articulează în viața Bisericilor locale. Apoi cea de celebrare a Sinodului Episcopilor propriu-zis, unde sunt adunate toate instanțele, propunerile care se nasc din ascultarea poporului lui Dumnezeu. Și apoi faza receptării cu întoarcerea la Bisericile locale și primirea și interpretarea creativă a liniilor de fond care au reieșit. Să ținem cont că nu numai că este o noutate prin această dinamică procesuală de drum, ci este prima dată în două mii de ani de istorie a Bisericii în care un eveniment de acest gen este chemat să implice întregul popor al lui Dumnezeu. Așadar, cred că trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu, să ne angajăm cu extremă responsabilitate, pentru ca nimeni să nu se uite de la fereastră și pentru ca să nu fie o ocazie pierdută. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 77, Ultimul acces: 2021-11-29 11:54:23