Papa Francisc: Toate durerile omului sunt pentru Dumnezeu sacre - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Papa Francisc: Toate durerile omului sunt pentru Dumnezeu sacre

[2020-10-14]
Papa Francisc a afirmat miercuri că Psalmii aduc lumină asupra suferinței, arătând c㠄toate durerile omului sunt pentru Dumnezeu sacre”. În audiența generală din Aula Papa Paul al VI-lea, el a spus: „Toți suferă în această lume: fie că cred în Dumnezeu, fie că îl resping pe Dumnezeu. Însă în Psaltire durerea devine relație, raport: strigăt de ajutor care așteaptă să intercepteze o ureche care să asculte. Nu poate să rămână fără sens, fără scop.” Sfântul Părinte a rămas la distanță de pelerini la audiență, sosind pe o intrare laterală și plecând fără tradiționala trecere prin mulțime.

La finalul audienței, și-a cerut scuze pentru că nu i-a întâmpinat pe pelerini de aproape, îndemnându-i pe toți cei prezenți să respecte măsurile pentru a preveni răspândirea coronavirusului. A spus: „Iertați-mă dacă astăzi vă salut de departe, dar cred că dacă noi toți, ca buni cetățeni, îndeplinim cerințele autorităților, acest lucru va fi de ajutor pentru a pune capăt pandemiei”. Italia se confruntă cu o nouă creștere a cazurilor Covid-19, iar luni Vaticanul a confirmat că patru gardieni elvețieni au fost găsiți pozitivi la testele pentru virus. Papa, în vârstă de 83 de ani, căruia îi lipsește o parte dintr-un plămân, a fost fotografiat pentru prima oară purtând mască pe față când a ajuns pentru audiența generală din 9 septembrie, dar imediat ce a coborât din mașină și-a dat-o jos.
La cateheza de azi, Pontiful a amintit ce spune Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2588: „Un psalm poate reflecta un eveniment din trecut, dar sobrietatea lui este atât de mare, încât se pot într-adevăr ruga cu el toți oamenii de orice condiție și din orice timp.” Și a continuat: „Citind și recitind psalmii, noi învățăm limbajul rugăciunii. De fapt, Dumnezeu Tatăl, cu Duhul Său, i-a inspirat în inima regelui David și a altor oameni ai rugăciunii, pentru a învăța pe fiecare bărbat și femeie cum să îl laude, cum să îi mulțumească și să îl implore, cum să îl invoce în bucurie și în durere, cu să relateze minunățiile lucrărilor Sale și ale Legii Sale. În sinteză, psalmii sunt cuvântul lui Dumnezeu pe care noi oamenii îi folosim pentru a vorbi cu El.”
În psalmi, a continuat Papa, „auzim glasurile oamenilor de rugăciune în carne și oase, a căror viață, ca aceea a tuturor, este plină de probleme, de trude, de incertitudini. Psalmistul nu contestă în manieră radicală această suferință: știe că ea aparține vieții. Însă, în psalmi, suferința se transformă în întrebare. De la suferință la întrebare.” Iar ca exemplu de întrebare a dat: „Până când, Doamne? Până când?” „Punând încontinuu întrebări de acest gen, psalmii ne învață să nu ne obișnuim cu durerea și ne amintesc că viața nu este salvată dacă nu este vindecată. Existența omului este o suflare, viața sa este trecătoare, însă cel care se roagă știe că este prețios în ochii lui Dumnezeu, motiv pentru care are sens să strige. Și acest lucru este important. Când noi ne rugăm, facem asta deoarece știm că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu.”
În Psalmi, credinciosul găsește un răspuns, a mai explicat Sfântul Părinte. Credinciosul „știe că, dacă și toate ușile umane ar fi ferecate, ușa lui Dumnezeu este deschisă. Dacă și toată lumea ar fi dat un verdict de condamnare, în Dumnezeu este mântuire.” La final a mărturisit ceva din experiența personală: „Vă voi spune un lucru: mie îmi face bine, în momentele urâte, să mă gândesc la plângerile lui Isus, când a plâns privind Ierusalimul, când a plâns la mormântul lui Lazăr. Dumnezeu a plâns pentru mine, Dumnezeu plânge, plânge pentru durerile noastre. Pentru că Dumnezeu a voit să se facă om – spunea un scriitor spiritual – pentru a putea plânge. A ne gândi că Isus plânge cu mine în durere este o mângâiere: ne ajută să mergem înainte. Dacă rămânem în relație cu el, viața nu ne scutește de suferințe, ci se deschide spre un mare orizont de bine și se pornește spre împlinirea sa. Curaj, înainte cu rugăciunea. Isus este mereu alături de noi.”

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 17, Ultimul acces: 2020-11-25 04:53:49