Pentru casatorie iubirea este suficienta? - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Pentru căsătorie iubirea este suficientă?

[2020-08-03]
Căsătoria nu este desigur un punct de sosire: este mai degrabă un punct de plecare care cere o munc㠄artizanal㔠care trebuie făcută în fiecare zi. O mică plantă prețioasă care trebuie cultivată și crescută împreună. Așadar, nu este suficient a se căsători o singură dată; trebuie repetat propriul „da” în fiecare zi: cel care este căsătorit de mulți ani știe bine asta. Însă iubirea este suficientă pentru a face acest mare pas? Și atunci de ce atâtea perechi îndrăgostite se despart uneori la puțin timp după căsătorie? Mai este posibil să se facă alegeri definitive și să se angajeze pentru toată viața?

Francesca Squarcia este un avocat de la Forul din Roma și de la Tribunalul apostolic Rota Romana, care de mulți ani ocupă funcția de avocat stabil la Tribunalul de primă instanță de la Vicariatul din Roma. Și tocmai inspirându-se din experiența ei a ales să ofere o contribuție în această materie printr-un parcurs de reflecție intitulat, nu întâmplător, „Iubirea este suficientă? Trei întrebări care trebuie puse înainte de căsătorie” [„L’amore basta? Tre domande da farsi prima del matrimonio”]. Prefața cărții (ed. Città Nuova 2020, coloana „Famiglia oggi”) o semnează Mons. Gianrico Ruzza, nou Episcop de Civitavecchia-Tarquinia, fost auxiliar de Roma și delegat pentru pastorația familială, care vorbește despre „contribuția fundamentală pentru a apăra căsătoria și viața familială de cursele unei culturi relativiste, care poate să îi întunece frumusețea, profunzimea și seriozitatea”.
Conform expertei, principalele critici la adresa bazei eșecurilor matrimoniale sunt două. Adesea, explică ea, căsătoriile durează puțin pentru că sunt întemeiate pe decizii emotive, „pe percepția superficială a emoțiilor pe care le provoacă celălalt, care se nasc și rămân legate de elemente instinctuale cum sunt, atracția, dorința, fără a evolua vreodată spre o nouă cunoaștere a celuilalt”. Așadar, „dacă premisele sunt cele ale unei experiențe satisfăcătoare din punct de vedere emotiv”, însă decuplată de o proiectare împărtășită, „relația nu poate să dureze” și „este destinată să dispară la prima dezamăgire”. Al doilea motiv de fragilitate este legat în schimb de lipsa de proiectare comună și de „refuzul de a trăi vreo limitare a propriei libertăți”.
„Realitatea evidentă a proceselor de nulitate matrimonială”, mai explică autoarea, „ajută să se înțeleagă că la originea fragilității deciziilor tinerilor de a se căsători se află lipsuri grave legate de propriul drum de maturizare personală”. De aici cele trei interogative „fundamentale” amintite în titlu, inspirate din indicațiile Papei Francisc din Amoris laetitia și pe care autoarea le sugerează viitorilor soți înainte de căsătorie: „Căsătoria este un lucru bun pentru mine? Căsătoria este un lucru bun pentru mine cu această persoană? Ce proiect de viață conjugală intenționăm să realizăm împreună?” Întrebări esențiale, însă la care nu este posibil să se răspundă fără o adecvată conștiință de sine, o suficientă cunoaștere a celuilalt și idei suficient de clare despre proiectul „conjugal” de realizat împreună. Da, pentru că și faptul de a nu înfrunta împreună acest punct poate duce după aceea la neînțelegeri care nu pot fi rezolvate cu ușurință.
Între diferitele capitole ale volumului autoarea conduce la un parcurs de cunoaștere de sine și a viitorului soț pentru că, explică ea, „iubirea adevărată cere o evaluare autentică a celuilalt întemeiată pe cunoaștere”. Cuvinte cheie empatie și intimitate redescoperite în semnificația lor apoi autentică. Ultima etapă este împărtășirea unui proiect de cuplu. Aici, avertizează ea, nu funcționează tentativa de a se întâlni la jumătatea drumului între poziții foarte distante cu privire la cele trei „caracteristici fundamentale” ale căsătoriei „așa cum este voită de Dumnezeu”: deschiderea de a avea copii, angajamentul la fidelitatea reciprocă, angajamentul de a construi iubirea în fiecare zi pe toată durata vieții. Un proiect solid, avertizează Squarcia, „cere ca aceste valori să fie pe deplin împărtășite și să aibă pentru amândoi aceeași semnificație”.
Așadar, este posibilă o alegere pentru totdeauna? Vine din nou în ajutor Papa Francisc: este dificil, dar posibil, „atunci când se descoperă un plan mai mare decât propriile proiecte, care ne susține și ne permite să dăruim întregul viitor persoanei iubite”. Dăruire sinceră de sine și primire generoasă a celuilalt: astfel iubirea devine voință necondiționată de a iubi. Și aceasta este iubirea care e suficientă. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 56, Ultimul acces: 2020-09-16 18:17:20