Timpul mantuirii – scara spirituala catre viata vesnica - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Timpul mântuirii – scară spirituală către viața veșnică

[2017-01-01]
de Iulian Dumitrascu

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2016-2017), la Catedrala patriarhală:
Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani este mulțumire sau recunoștință pentru binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră în anul care s-a încheiat și rugăciune pentru ca Dumnezeu să biencuvinteze cununa anului ce a sosit[1]. Totodată, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos care se rostește în cadrul acestei slujbe arată importanța sfințirii timpului vieții noastre, prin chemarea numelui mântuitor al Domnului Iisus Hristos, Creatorul lumii și Împăratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; și Evrei 1, 2).
Timpul este modul de existență al creaturii, iar veșnicia este modul de existență a lui Dumnezeu. Însă, Biserica Ortodoxă n-a definit timpul și eternitatea ca diametral opuse. Astfel, timpul și eternitatea, nefiind în relație de opoziție, deși distincte, pot comunica, iar aceasta constituie premisa pentru posibilitatea coborârii lui Dumnezeu în timp și a participării oamenilor la viața veșnică. Timpul este concretizarea trecerii sau a înaintării persoanelor umane spre plenitudinea vieții spirituale a Persoanelor divine ale Preasfintei Treimi. Faptul că înaintarea omului de la chip la asemănarea cu Dumnezeu prin dobândirea sfințeniei trebuie să se realizeze sub spectrul timpului, arată că timpul are un conținut pozitiv. În acest sens, Părinte Dumitru Stăniloae sublinia că timpul este pentru noi intervalul în care Dumnezeu așteaptă răspunsul omului la oferta iubirii Sale [2].
Valoarea timpului se descoperă plenar în Persoana Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru a mântui omenirea de păcat și de moarte, adică pentru a da omului posibilitatea dobândirii vieții veșnice.
Domnul Hristos, ca Dumnezeu și om, trăiește deodată eternitatea și timpul. În Iisus Hristos timpul oferă creștinului posibilitatea participării la viața veșnică. Iar acest timp al mântuirii sau al unirii omului cu Dumnezeu ni se oferă în Biserica lui Hristos, ca timp transfigurat, sfințit și împlinit, mai ales prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, care ni se dăruiesc în Sfânta Euharistie „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.
Biserica menține cumpăna și comuniunea între timp și veșnicie, fiind în istorie icoană sau arvună a vieții veșnice din Împărăția cerurilor. În aceste sens, în cultul Bisericii Ortodoxe, fiecare an este „anul mântuirii”, iar fiecare sărbătoare este comuniunea credincioșilor cu „vremea aceea”, adică o trăire aievea a evenimentelor săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în istorie, precum și comuniunea credincioșilor cu sfinții din toate timpurile. Expresiile liturgice indică mereu un prezent spiritual continuu al evenimentelor săvârșite în trecut pentru mântuirea lumii. De aceea, în fiecare an cântăm și „Hristos Se naște”, nu doar „Hristos S-a născut”!, iar în rugăciunile de la împărtășire, noi cerem Domnului Iisus Hristos: „Cinei Tale, celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu părtaș mă primește…” .
Totodată, folosirea sfintelor icoane în cultul ortodox, ca de altfel și a sfintei cruci și a altor simboluri liturgice sfinte, subliniază și mai mult prezența Persoanei lui Hristos și sfinților Săi din toate timpurile în Biserica Sa, prin lucrarea Duhului Sfânt.
În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești în Patriarhia Română.
Icoana amintește Bisericii că Hristos este prezent în mijlocul ei, până la sfârșitul veacurilor, potrivit făgăduinței Sale: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20). Cu alte cuvinte, deși înălțat la ceruri, Hristos Cel răstignit și înviat este tainic prezent acolo unde numele Său este chemat (cf. Matei 18, 20). Iar această simțire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi trezește în noi sentimentul de recunoștință și de laudă aduse lui Dumnezeu, pe care le-am exprimat și la slujba din această noapte, la trecerea dintre ani.
Dacă icoana ne îndeamnă să fim închinători lui Hristos, Sfânta Euharistie ne face purtători de Hristos (cf. Ioan 6, 56-57). Astfel, în Biserică, creștinii devin, prin lucrarea Sfântului Duh în Sfintele Taine și în toată viața lor, icoane vii ale lui Hristos în lume și în Împărăția cerurilor, în măsura în care iubirea și sfințenia lui Hristos sunt prezente în ei și se arată în iubirea lor față de Dumnezeu și față de aproapele. În această privință, sfinții sunt icoanele cele mai vii ale lui Hristos. De aceea, când Biserica cinstește pe sfinți, ea preamărește, de fapt, lucrarea și prezența harică a lui Hristos în ei (cf. 2 Tesaloniceni 1, 10-12).
În acest sens, anul 2017 este proclamat în Patriarhia Română și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Alături de personalitatea Patriarhului Justinian vor fi evocate, în anul 2017, chipuri de ierarhi, preoți și mireni din toate eparhiile, care au mărturisit și apărat credința ortodoxă în Hristos în timpul regimului comunist (prin înțelepciune și tact pastoral, prin curaj și fermitate în transmiterea credinței, prin mărturisire jertfelnică în timp de prigoană sau detenție).
Așadar, timpul sfânt al Bisericii este prin excelență timpul întâlnirii oamenilor cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, întâlnire care însă implică răspunsul nostru la iubirea lui Dumnezeu prin rugăciune și prin iubire milostivă arătată aproapelui nostru (cf. I Ioan 4, 20). Cu alte cuvinte, sfințirea fiecărui om presupune folosirea timpului prezent ca timp de unire cu Dumnezeu Cel Sfânt, prin rugăciune, viață sfântă și fapte de milostenie, dar mai ales prin împărtășirea cu Sfânta Euharistie, care este arvuna vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu.
Să privim cu încredere și optimism, dar și cu responsabilitate fiecare clipă a vieții prezente, prețuind-o ca pe o șansă divină a ridicării noastre din păcate prin pocăință și ca șansă de rodire și valorificare a darurilor primite de la Dumnezeu, ca timp de înmulțire a talanților, prin binele pe care-l săvârșim în timpul vieții pe pământ.
Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care ați venit la biserică să vă rugați împreună cu noi, la cumpăna trecerii dintre ani, sănătate și pace, precum și bucuria sfințirii timpului ca timp al mântuirii, să binecuvânteze familiile și activitățile dumneavoastră, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire.
Să trăiți întru mulți și fericiți ani!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] „Rugăciune de intrare în noul an”, în Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p. 21.
[2] Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Dumnezeu este iubire, în „Ortodoxia” , XXIII (1971), nr. 3, p. 380.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2903, Ultimul acces: 2019-09-21 11:00:35