Ce fel de tara il asteapta pe Papa Francisc in vizita in Filipine - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
0

Știri și Evenimente

Ce fel de țară îl așteaptă pe Papa Francisc în vizita în Filipine

[2015-01-15]
Filipine este singura țară catolică din continentul asiatic, un arhipelag locuit de indigeni malaezi pe care, pe rând, spanioli și mauri, americani și japonezi, i-au dominat. Este un suflet occidental cufundat în Marea Chinei, o economie cu două viteze și o societate împărțită între corupție și rebeliune, taifunuri și cutremure, moștenitori de mari averi și copii ai străzii. În patru zile, la sfârșitul iernii din 1986, curajul credinței a făcut ca poporul, printr-o cotitură non-violentă, să smulgă țara din războiul civil. La întrebarea ce față are, astăzi, Filipine și ce fel de țară și cel fel de Biserică îl așteaptă pe Papa Francisc, a răspuns pr. Pierre de Charentenay SJ, francez, scriitor de la La Civilta Cattolica, expert în societatea filipineză, într-un interviu publicat în traducere pe Ercis.ro.
- Părinte, ce fel de țară va găsi Papa Francisc? Cu ce probleme și ce așteptări?
- Papa va găsi înainte de toate o țară traumatizată de catastrofele naturale, care în Filipine sunt foarte frecvente. Ultima este cea din Tacloban, devastată de taifunul Hayan în noiembrie 2013, unde Papa se va opri în cursul vizitei sale. Acesta este primul context. Al doilea este un context social și politic foarte divizat, cu o sărăcie care cuprinde 20% din populație, în pofida unei creșteri economice anuale de 7%, cea mai agresivă din toată Asia. Așadar, o mare creștere economică, dar o sărăcie și o inegalitate socială tot mai grave.
- Asupra căror teme ar putea să se concentreze atenția Pontifului?
- Cu siguranță, Papa va aminti drepturile fundamentale ale tuturor indivizilor - cei mai bogați și cei mai săraci - dreptul la demnitatea umană și la instruire. Țara a făcut un efort mare - și este bine - pentru educație, cu o instruire primară generală, care totuși nu ajunge încă în ultimele mahalale. Cu siguranță Papa va insista apoi asupra problemei corupției, care sufocă dezvoltarea colectivității. De exemplu, Manila - care are între 12 și 14 milioane de locuitori - are numai trei linii mici de metrou. Aceste linii, care trebuie în mod necesar să fie mărite, nu au fost niciodată mărite din cauza corupției. În anii recenți, ministrul justiției, Leila de Lima, o femeie extraordinară, a folosit trei senatori în măsurile de contracarare a corupției și guvernul filipinez este foarte activ pe acest front.
- Corupție pe de o parte, credință creștină pe de altă parte. O altă diferență.
- O problemă importantă, tipic filipineză, este cea a evlaviei populare, care se exprimă foarte puternic în diferitele manifestări religioase prezente în țară, în special în lunile ianuarie și februarie. Este un sentiment împărtășit de o porțiune foarte amplă a populației și este un mare punct de forță al credinței. Dificultatea este că această devoțiune nu se transformă în forță de schimbare socială pentru realizarea valorilor evanghelice. La baza evlaviei populare filipineze este un soi de ritualism, moștenire directă a dominației spaniole, și în ritualism există o separare între exprimarea credinței și realitatea socială. Astfel, trecerea de la practica evlaviei populare la practica valorilor evanghelice nu se întâmplă.
- Așadar, care sunt nodurile care trebuie înfruntate?
- În tradiția malaeză, pre-spaniolă, prima solidaritate este cea a familiei și a clanului, simțul statului nu există. Administrația și structurile sale sunt ceva ce nu a intrat niciodată în cultura celei mai mari părți a filipinezilor. Așadar, există două mari noduri în practica valorilor evanghelice: primul este corupția, care este generală și atinge în același mod pe cel mare și pe cel mic. Al doilea este familia, care rămâne o mare valoare, pentru că legătura cu frații, surorile și părinții rămâne foarte puternică. Un exemplu: un tânăr mi-a explicat că nu a intrat în seminar pentru că părinții săi nu i-au dat voie. În contextul filipinez, autoritatea părinților este fundamentală. Acest lucru face în așa fel încât, de exemplu, bunicii să nu fie abandonați niciodată: tinerii se îngrijesc de ei, chiar și atunci când acest gest îi obligă să nu se mute din oraș pentru a căuta loc de muncă.
- Care este cealaltă față a problemei familiei?
- O mare diviziune. În spatele forței familiei există despărțiri și divorțuri în creștere - divorțuri "practice", nu legale: în Filipine, divorțul nu există - și tot așa căsătoriile dintre cei foarte tineri, prostituția feminină și masculină a sute de mii de filipinezi, soți violenți, alcoolici. Familia este într-o fază de mare suferință, chiar dacă rămâne încă o mare valoare. Cred că Papa va aminti importanța familiei - de care filipinezii sunt deja conștienți - dar și coerența cu care credința trebuie să se aplice și în valorile familiale.
- În aprilie 2014, între timp, a venit legea despre sănătatea reproductivă.
- Această lege a marcat o dezbatere foarte importantă. Voința guvernului a fost aceea de a-i sensibiliza pe toți - catolici și necatolici - cu privire la lipsa unei educații sexuale în școli, de a organiza acest învățământ și de a facilita contracepția, făcând-o gratuită și disponibilă pentru toată populația, și pentru lumea de rând. Proiectul de lege a trecut, votat mai întâi de guvern și apoi aprobat de Curtea supremă. Însă confruntarea dintre guvern și Biserică a fost dificilă și Biserica încă nu s-a obișnuit cu acțiunea unui guvern care nu aplică direct morala catolică. În anii viitori va exista probabil o nouă dezbatere, și ea foarte delicată, în care se vor face prezente la nivel național cererile de divorț legal ale celor care - bărbați și femei despărțiți în mod ilegal - deja cer să se recăsătorească.
- Ce efecte ar putea avea în Biserica locală vizita Pontifului?
- Efectul pe care această călătorie l-ar putea aduce este constituirea Bisericii ca o instanță etică referitor la ansamblul de probleme pe care țara le poate avea, fie că se referă la familie sau la corupție. În Filipine, Biserica a înțeles foarte bine cum să ia poziție și este, de exemplu, foarte critică referitor la problemele care privesc corupția... După părerea mea, Papa va insista mai degrabă asupra marilor valori ale Bisericii, demnitatea umană, libertatea, responsabilitatea, și va invita pe fiecare să practice autentic aceste valori. În chestiunea muncii, de exemplu, ar fi important ca Papa să amintească demnitatea și respectarea muncitorului, într-o societate, ca aceea filipineză, care adesea impune condiții de muncă inacceptabile.
- Să mergem la zilele "puterii poporului". În cartea dumneavoastră le definiți ca anti-Tienanmen, o experiență spirituală colectivă în care acțiunea credincioșilor ar fi fost mai mult pragmatică decât ideologică. Această experiență vorbește încă lumii occidentale?
- Revoluția din 1986 a fost o adevărată revoluție - în același timp culturală, religioasă și politică - pentru a se opune violenței, dictaturii și corupției. O mare mișcare populară, foarte puternică, din care Biserica a făcut parte și care avea sprijinul Cardinalului Sin și prezența lui Cory Aquino, dar mai ales se înrădăcina într-o dorință de schimbare. Nu este posibilă o replică: este un fenomen excepțional, venit întru-un context de circumstanțe dramatice. În 1986, în Filipine erau în joc valori fundamentale și poporul a ales cu riscul vieții curajul moral al non-violenței.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 276, Ultimul acces: 2020-02-14 20:53:47