Botezul si Pocainta sunt izvoare de lumina si bucurie pentru viata crestina - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Botezul și Pocăința sunt izvoare de lumină și bucurie pentru viața creștină

[2015-01-11]
Biserica Ortodoxă se află astăzi, 11 ianuarie 2015, în Duminica după Botezul Domnului. În toate locașurile de cult din Patriarhia Română s-a citit astăzi Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 4, versetele de la 12 la 17 care ne prezintă Începutul propovăduirii Domnului.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a arătat învățăturile ce reies din fragmentul evanghelic: „În primul rând vedem legătura dintre lumina Botezului Domnului Iisus Hristos și lumina Evangheliei Sale prin care El cheamă la pocăință pe poporul evreu care stătea în întuneric, adică în necunoașterea deplinătății revelației sau descoperirii divine, dar și pe popoarele păgâne care ședeau în latura și în umbra morții pentru că nu îl cunoșteau aproape deloc pe singurul Dumnezeu Adevărat, Făcătorul cerului și al pământului. De aceea, în Evanghelia de astăzi se spune că poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit. În al doilea rând, înțelegem că lumina Botezului Domnului este lumina vieții noastre și lumina întregului univers. În Botezul Domnului Iisus Hristos vedem că omul este în centrul atenției și al iubirii Preasfintei Treimi. Cuvintele troparului: În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat înseamnă că întreaga Sfântă Treime s-a arătat la Botezul lui Iisus în Iordan, iar în centrul iubirii Sale era firea omenească pe care a luat-o Dumnezeu Fiul ca să o vindece de păcat, să o lumineze și să o sfințească, aducându-o la asemănarea cu Dumnezeu cel Unul Sfânt”.
Preafericirea Sa a explicat faptul că Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos reprezintă plinătatea descoperirii lui Dumnezeu față de om: „Evanghelia acestei duminici ne arată că după ce Sfântul Ioan Botezătorul a fost întemnițat Iisus a plecat spre Galileea. Acolo, a stat mai întâi în Nazaret, apoi s-a mutat la Capernaum, lângă mare, oraș în care locuiau alături de evrei și mulți străini, oameni de neamuri și credințe diferite. Evanghelia ne spune că Iisus s-a dus acolo mai ales pentru a împlini un plan al lui Dumnezeu pe care Profetul Isaia îl bine vestește astfel: Poporul care stătea întru întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit. Care este lumina cea mare ? Desigur, nu este vorba despre o lumină fizică produsă de soare, ci după cum tâlcuiesc Sfinții Părinți ai Bisericii aceasta este o lumină spirituală, duhovnicească. Mai precis, lumina cea mare este plinătatea revelației sau a descoperirii lui Dumnezeu prin Fiul Său Întrupat, Iisus Hristos. Toată descoperirea lui Dumnezeu prin proroci este o lumină etapizată, culminând în lumina mare sau deplină care este însuși Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”.
Lumina creată pe care noi o vedem cu ochii trupești este un simbol la Lumina cea necreată și netrecătoare, la slava lui Dumnezeu, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, precizând în continuare că: „Poporul care stătea în întuneric, adică în nedeplinătatea cunoașterii adevărului dumnezeiesc mântuitor vede lumină mare, adică pe Dumnezeu-Omul prezent în mijlocul oamenilor. Această lumină mare este Hristos - Lumina lumii, adică sensul prim și ultim a tot ceea ce există, pentru că toate au fost făcute în Hristos, prin Hristos și pentru Hristos. De aceea, El imprimă sensul ultim întregii existențe create, atât universului material, cât și lumii nevăzute. Poporul care stătea în întuneric era poporul evreu care deși primise unele lumini ale adevărului mântuitor prin Legea lui Moise și prin proroci, totuși se abătea adesea și stătea în întuneric. Evanghelia din această zi mai precizează că și celor care stăteau în latura și în umbra morții le-a răsărit lumină. Aici este vorba despre popoarele păgâne care trăiau într-o ignoranță mai mare a adevărului mântuitor decât poporul evreu. Deci, latura și umbra morții înseamnă starea de confuzie religioasă și de păcat a lumii păgâne. Păcatul provoacă o moarte a sufletului omului înainte de moartea trupului. În acest context al existenței umane întunecate de necunoaștere și degradare spirituală vine o lumină mare, adică Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Faptul că El începe să predice în Galileea, unde evreii conviețuiau cu etnii diferite de poporul evreu, ne arată că venirea Domnului Iisus Hristos în lume are ca scop mântuirea întregii lumi, nu numai a poporului evreu”.
„Chemarea la pocăință din Evanghelia de astăzi are ca scop dobândirea vieții veșnice. Iisus Hristos începe propovăduirea Evangheliei Sale cu aceste cuvinte: Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția cerurilor. Împărăția cerurilor despre care vorbește Mântuitorul Iisus Hristos nu se află doar în ceruri, ci ea vine pe pământ, printre oameni, fiind cuprinsă tainic și concentrat în Hristos. Hristos este Împărăția cerurilor coborâtă printre oameni deoarece El este Împăratul cerurilor, iar unde este El prezent acolo este prezent și Tatăl cu Duhul Sfânt. Duminica după Botezul Domnului ne învață de fapt că atât Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, cât și Botezul Lui ne descoperă apropierea Împărăției lui Dumnezeu de oameni. Astfel, în mod mai clar, se vede legătura între Lumina venirii lui Hristos în lume și lumina descoperirii Împărăției Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh cu prilejul Botezului lui Iisus în apele Iordanului. Botezul creștin este începutul intrării omului în Împărăția cerurilor”, a mai arătat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a vorbit și despre raportul dintre Botezul Domnului și botezul lacrimilor: „Lumina Botezului Domnului este lumină mare pentru fiecare dintre noi, pentru viața Bisericii și a societății umane în general. Dacă această lumină sfântă diminuează sau se pierde lumea devine un mediu al întunericului, al împătimirii egoiste, al violenței, al exploatării posesive sau degradante a persoanelor umane, aceasta fiind criza morală și a exploatării posesive și degradante a naturii înconjurătoare, iar aceasta este criza ecologică. Așadar, renașterea spirituală a omului păcătos începe cu Sfântul Botez în numele Preasfintei Treimi. Acesta se săvârșește o singură dată fiindcă este un Domn, o credință, un Botez. Botezul nu se repetă, dar se reînnoiește prin pocăința numită și botezul lacrimilor. Numai o singură dată ne botezăm în Duhul Sfânt și în apă, dar de multe ori ne curățim de păcatele săvârșite după Botez prin pocăință, adică prin botezul lacrimilor”.
Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat importanța duhovnicească a Tainei Botezului și a Pocăinței pentru viața creștinilor: „Atât Sfânta Taină a Botezului, cât și Sfânta Taină a Pocăinței sunt izvoare de lumină și bucurie pentru viața creștină. Să nu uităm niciodată că am fost botezați în numele, lumina și iubirea Preasfintei Treimi și că în tot timpul vieții noastre trebuie să preaslăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh prin gând și cuvânt, prin rugăciune și fapte bune. Să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos ca să ne ajute să primim Evanghelia Sa ca fiind Evanghelia iubirii și vieții veșnice din Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, să ne pregătim cât mai des prin pocăință și fapte bune pentru împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii prin care pregustăm bucuria vieții veșnice din Împărăția cerurilor”.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 395, Ultimul acces: 2020-09-19 17:11:05