Pr. Bruno Moriconi despre provocarile evanghelizarii in era moderna - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Pr. Bruno Moriconi despre provocările evanghelizării în era modernă

[2013-02-22]
"Creștinul din viitor va fi un mistic sau nu va fi deloc". De la această "intuiție" a lui Karl Rahner a pornit a 54-a Săptămână de Spiritualitate promovată de Facultatea Teologică Pontificală Teresianum, care s-a încheiat joi, 21 februarie 2013, la Roma, având tema "Ori mistici, ori nimic. A evangheliza la experiența credinței". Au luat parte teologi, lucrători pastorali, bibliști, dar și parohi, părinți și jurnaliști. Maria Chiara Biagioni, pentru agenția SIR, l-a intervievat pe părintele Bruno Moriconi, vicepreședinte al Teresianum și biblist. Redăm interviul după traducerea publicată de pr. Mihai Pătrașcu pentru situl Diecezei de Iași.
- Pentru ce alegerea acestei teme?
- Pentru a răspunde la dubla preocupare eclezială a noii evanghelizări și a Anului Credinței. Ceea ce subliniem este experiența. Credința se decide în raportul pe care îl instaurăm cu Domnul Isus. Deci nu e suficient pur și simplu să credem în Dumnezeu. Ceea ce contează este să ne încredințăm Celui care ne-a asigurat că va rămâne cu noi până la sfârșitul lumii. De aceea vestirea - așa cum spune Papa Benedict al XVI-lea - trebuie să devină pragul de intrare în așa fel încât inima să se lase plăsmuită de experiența lui Dumnezeu.
- Cine este misticul?
- Cuvântul poate să nu placă astăzi pentru că ar putea să sune desuet și învechit. Dar vrea să sublinieze experiența: misticul este cel care are experiența de Dumnezeu. O experiență despre care va putea să vorbească numai lăsând spațiu misterului. Este ca experiența iubirii: ceea ce se simte, se poate vedea în privire și din fericire, dar cu greu se poate transmite prin cuvinte. Deci misticul este o persoană care experimentează forța credinței sale și o traduce în viață.
- Într-o lume ca a noastră, în care cu greu se crede chiar și în ziua de mâine, există spațiu pentru a fi mistici?
- Da, putem fi mistici, dar nu în sensul misticului care se retrage într-o mănăstire, care se roagă de dimineață până seara și care chiar are viziuni. Cel care crede în Cristos, mai ales astăzi, într-o lume atât de fragmentară și de dificilă, este cel care trăiește urmarea lui Cristos, care a trăit fără nici un privilegiu, fără nici o minune. Mă explic: Isus a făcut atâtea minuni, nici una pentru sine, a preferat să trăiască în șubrezenia noastră. Mistic înseamnă a trăi credința în bucurie, în durere, în dificultățile de toate zilele, oferind ca rugăciune ceea ce este, ceea ce trăiește, ceea ce simte, ceea ce suferă. Înseamnă că trăiește credința sa nu pentru a-și rezolva problemele, ci pentru a le trăi susținut de prezența Domnului său.
- Pe de o parte există o dificultate de a trăi credința, însă pe de altă parte se înregistrează un succes pentru inițiativele de spiritualitate cum ar fi pelerinajele și turismul spiritual. Ce se ascunde în spatele acestui succes?
- Este un semn pozitiv al nevoii pe care o are omul de a căuta un spațiu care înainte era mai ușor de găsit în comunitatea civilă și acum devine mai greu de găsit, viața devenind mai stresantă și fragmentară. Și atunci se merge în căutarea acestei experiențe spirituale în locurile de odihnă, în sensul profund al cuvântului. Sunt locuri și timpuri în care ne întâlnim cu Dumnezeu și cu noi înșine. Desigur, nu se epuizează în asta, însă este semn al unei nevoi.
- Nevoie de ce anume?
- Al nevoii de deschidere pe care noi o avem înăuntru spre ceva superior, mult deasupra noastră. De supranatural. Dacă ne ascultăm în adâncul nostru - și adesea astăzi lipsește și timpul de a ne asculta înăuntru - am putea spune că așa cum toți suntem însetați de iubire, tot așa toți suntem însetați de Dumnezeu, care este Iubire.
- Dacă nu suntem mistici în sensul mai laic al termenului și nu ascultăm nevoile noastre cele mai profunde, ce anume devenim?
- Se prefigurează o viață plată. Oricum rămâne faptul că astăzi nu mai suntem dispuși să ascultăm de autorități și de învățători numai din punctul de vedere al conținuturilor. Spunea Papa Paul al VI-lea: oamenii nu mai sunt dispuși să asculte de învățători, dar îi va accepta în măsura în care acești învățători sunt martori a ceea ce au experimentat în viața lor.
- Însă adesea - conform statisticilor - oamenii se adresează noilor mișcări penticostale și sectelor. Ce se întâmplă?
- Două sunt motivele fundamentale: înainte de toate propunerea creștină pare greu de suportat, în timp ce în aceste noi realități se găsește imediat un răspuns, o întărire și un sprijin fără o cerere etică profundă. Pe de altă parte, pentru că efectiv și noi predicatorii nu am știut să transmitem bucuria Evangheliei. Am căzut mai degrabă în etică, în regulile care sunt necesare dar trebuie să provină dintr-o convingere interioară și nu viceversa.
- Din acest punct de vedere, ce mărturie a dat Papa Benedict al XVI-lea?
- A dat o mărturie foarte mare: chiar dacă gestul ne descumpănește, Papa a arătat și arată ceea ce a fost mereu și anume - așa cum a spus la începutul pontificatului său: "Un simplu lucrător în via Domnului". Nu a dat niciodată impresia că vrea să fie în centrul atenției. A trecut vestindu-l pe Isus. Așa cum Papa Ioan Paul al II-lea, mai ales în ultimii ani ai vieții sale, a dat mărturie despre modul în care un creștin trăiește în Pătimirea lui Cristos, tot așa Papa Benedict al XVI-lea - chiar în renunțarea sa - a dat exemplul lui Ioan Botezătorul, adică al celui care alege să se micșoreze pentru ca să se mărească lumina lui Cristos. Un mistic în sensul cel mai adevărat al termenului, pentru că lasă să treacă prin intermediul său nu pe sine însuși ci conținutul credinței sale care este Cristos.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 407, Ultimul acces: 2021-07-24 12:15:29