Anul Credintei: Cateheze pentru adulti (I) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Anul Credinței: Cateheze pentru adulți (I)

[2013-02-11]
pr. Mihail Farcaș
Traducător:
Teme: Teologie

Special pentru acest An al Credinței, convocat de Papa Benedict al XVI-lea între octombrie 2012 și noiembrie 2013, Editura Presa Bună a Diecezei Romano-Catolice de Iași a publicat o mapă cu cateheze pentru copii, tineri și adulți, dedicate Crezului. Cele adresate copiilor au fost elaborate de pr. Gheorghe Iordache, SVD, cele adresate adulților de pr. Mihail Farcaș, iar cele adresate tinerilor de către pr. Corneliu Berea, SVD. Intenția autorilor acestor cateheze a fost aceea de a propune o explicație adaptată a celor 12 articole ale Crezului. Cu acordul directorului editurii, pr. Cornel Cadar, vom serializa în aceste numere catehezele pentru adulți.

Catehismul Bisericii Catolice

ne spune următoarele învățături

despre Crez, în general:

185. Cine spune "cred", spune "Ader la ceea ce noi credem". Comuniunea în credință are nevoie de un limbaj comun al credinței, normativ pentru toți și unindu-i în aceeași mărturisire a credinței.

186. Încă de la origine, Biserica apostolică și-a exprimat și și-a transmis credința în formule scurte, normative pentru toți. Dar de foarte timpuriu Biserica a voit și să adune esențialul credinței sale în rezumate organice și articulate, destinate în special candidaților la Botez:

Simbolul credinței n-a fost alcătuit după părerile oamenilor, ci din toată Scriptura a fost adunat ceea ce este mai important, pentru a da o singură învățătură completă de credință. Și, după cum sămânța de muștar închide într-un grăunte foarte mic mulțime de ramuri, tot astfel acest compendiu al credinței închide în câteva cuvinte toată cunoașterea adevăratei pietăți cuprinsă în Vechiul și Noul Testament.

187. Aceste sinteze ale credinței sunt numite "mărturisiri de credință" pentru că ele rezumă credința pe care o mărturisesc creștinii. Sunt numite "Crez" după ceea ce este în mod normal primul cuvânt: "Cred". Sunt numite și "Simboluri ale credinței".

188. Cuvântul grecesc symbolon desemna jumătatea unui obiect rupt în două (de pildă o pecete) care era prezentat drept semn de recunoaștere. Părțile rupte erau alăturate pentru a verifica identitatea purtătorului. Simbolul credinței este, așadar, un semn de recunoaștere și de comuniune între credincioși. Symbolon desemnează, apoi, o culegere, o colecție sau un sumar. Simbolul credinței este culegerea principalelor adevăruri de credință. De aceea slujește ca punct de referință primar și fundamental al catehezei.

189. Prima "mărturisire de credință" se face la Botez. "Simbolul credinței" este în primul rând simbolul baptismal. Pentru că Botezul este dat "în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Mt 28,19), adevărurile de credință mărturisite la Botez sunt articulate pe baza referirii lor la cele trei persoane ale Sfintei Treimi.

190. Simbolul este deci împărțit în trei părți: "Întâi este vorba despre prima persoană dumnezeiască și despre lucrarea minunată a creației; apoi, despre a doua persoană dumnezeiască și despre misterul răscumpărării oamenilor; în sfârșit, despre a treia persoană dumnezeiască, izvor și principiu al sfințirii noastre". Acestea sunt "cele trei capitole ale peceții noastre (baptismale)".

191. "Aceste trei părți sunt distincte, deși legate între ele. După o comparație adeseori folosită de părinți, le numim articole. Într-adevăr, după cum în mădularele noastre există anumite articulații care le deosebesc și le separă, tot astfel, în această mărturisire de credință, s-a dat pe drept cuvânt numele de articole adevărurilor pe care trebuie să le credem în chip deosebit și în mod distinct". După o tradiție veche, atestată deja de sfântul Ambrozie, există și obiceiul de a număra 12 articole ale Crezului, simbolizând prin numărul apostolilor ansamblul credinței apostolice.

Dintre toate simbolurile credinței, două ocupă un loc cu totul deosebit în viața Bisericii:

194. Simbolul apostolilor, numit astfel pentru că este considerat pe drept cuvânt ca rezumatul fidel al credinței apostolilor. Este vechiul simbol baptismal al Bisericii Romei. Marea lui autoritate vine din acest fapt: "El este simbolul pe care îl păstrează Biserica romană, unde și-a avut scaunul Petru, primul dintre apostoli, și unde acesta a adus expresia credinței comune".

195. Simbolul numit de la Niceea-Constantinopol își datorează marea autoritate faptului că este rodul primelor două Concilii ecumenice (325 și 381). El rămâne comun până astăzi tuturor marilor Biserici din Orient și Occident.

197. Ca în ziua Botezului, când toată viața noastră a fost încredințată "îndreptarului de învățătură" (Rom 6,17), să primim simbolul credinței noastre dătătoare de viață. A rosti cu credință Crezul înseamnă a intra în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, a intra în comuniune și cu Biserica întreagă, care ne transmite credința și în sânul căreia credem:

Acest Simbol este pecete spirituală, e meditația inimii noastre și paza ei statornică; e, fără îndoială, comoara sufletului nostru.

* * *

Articolul 1.

Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernicul,

Creatorul cerului și al pământului

Cred în Dumnezeu

"Cred în Dumnezeu": această primă afirmație a mărturisirii de credință este și cea fundamentală.

Articolele din Crez depind toate de primul, după cum și poruncile o explicitează pe cea dintâi.

Numele lui Dumnezeu

Dumnezeu are un nume. El nu este o forță anonimă.

Dumnezeul cel viu: Dumnezeu îl cheamă pe Moise din mijlocul unui tufiș care arde fără să se mistuie. Dumnezeu îi spune lui Moise: "Eu sunt Dumnezeul părinților tăi - Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob" (Ex 3,6). "Eu sunt cel care sunt: Acesta e numele meu pentru totdeauna și așa voi fi pomenit din neam în neam" (cf. Ex 3,14-15).

Acest nume divin este misterios, așa cum Dumnezeu este mister.

Revelându-și numele, Dumnezeu își revelează în același timp fidelitatea, care este dintotdeauna și pentru totdeauna, valabilă pentru trecut ("Eu sunt Dumnezeul părinților tăi", Ex 3,6), ca și pentru viitor ("Voi fi cu tine", Ex 3,12).

Numele divin "Eu sunt" sau "El este" exprimă fidelitatea lui Dumnezeu care, în ciuda infidelității omului păcătos și a pedepsei pe care acesta o merită, "își păstrează îndurarea peste mii de generații" (Ex 34,7). Dumnezeu revelează că el este "bogat în milostivire" (Ef 2,4) mergând până la a-l dărui pe propriul său Fiu. Dându-și viața pentru a ne izbăvi de păcat, Isus va revela că el însuși poartă numele divin: "Când îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți ști că Eu sunt" (In 8,28).

Dumnezeu este iubire

Iubirea lui Dumnezeu pentru Israel este comparată cu iubirea unui tată pentru fiul său (Os 11,1). Această iubire este mai puternică decât iubirea unei mame pentru copiii ei. Dumnezeu își iubește poporul mai mult decât își iubește un mire mireasa;

Această iubire va fi biruitoare chiar și asupra celor mai grave infidelități; va merge până la darul cel mai de preț: "Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut" (In 3,16).

Sfântul Ioan spune: "Dumnezeu este iubire" (1In 4,8.16)

Implicațiile credinței în Dumnezeul unic

Înseamnă a cunoaște măreția lui Dumnezeu: "Mare este Dumnezeu și nu-l putem pricepe" (Iob 36,26). De aceea, Dumnezeu trebuie să fie "primul slujit".

Înseamnă a trăi în aducere de mulțumire: dacă Dumnezeu este cel unic, tot ce suntem și tot ce avem vine de la el: "Ce ai ce să nu fi primit?" (1Cor 4,7). "Cum voi răsplăti Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?" (Ps 116,12).

Înseamnă a cunoaște unitatea și adevărata demnitate a tuturor oamenilor: toți sunt făcuți "după chipul și asemănarea lui Dumnezeu" (Gen 1,26).

Înseamnă a ne folosi bine de lucrurile create: credința în Dumnezeul unic ne face să ne folosim de lucruri în măsura în care acestea ne apropie de el și să ne dezlipim în măsura în care ne depărtează de el.

Înseamnă a-ți pune încrederea în Dumnezeu în orice împrejurare, chiar și în restriște.

N.B.: Acest ultim punct dedicat "implicațiilor" poate fi ușor transformat în întrebări de grup sau angajamente personale și de grup ca și rezultat/rod al catehezei.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 798, Ultimul acces: 2021-09-15 04:47:13