CATE CEVA – Benone Burtescu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-01-18]
“DOMNUL NOSTRU VINE”
Domnul Însuși a spus față către față: “… Mă voi întoarce…” Ioan 14, 3. Ne-a spus prin Apostolul Său Ioan despre Sine: “Iată Eu vin curând”, Apocalipsa 22, 12, reafirmând imediat pentru a nu fi greșeală de înțelegere “Da, Eu vin curând” Apocalipsa 22, 20, cuvânt al Său cu care Sfânta Scriptură se încheie. Îngerii au întărit promisiunea Lui: “Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru VA VENI în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”, Faptele Apostolilor 1, 11. Apostolul Pavel “… cu arătarea venirii Sale” 2 Tesaloniceni 2, 8. Apostolul Iacob: “.. Până la venirea Domnului” Iacob 5, 7, etc. câte ceva numai. În Prima Biserică Creștină era cel mai obișnuit salut între frații de credință: “Domnul nostru vine”. Important “Cine era Cel care venea” – Domnul. Important,” al cui Domn” – al nostru. Important, foarte important că VINE. O esență de adevăr fără de îndoială. Din Geneza la Apocalipsa o anticipație profetică fără egal. Citându-l pe Enoh, Iuda, fratele Apostolului Iacob zice; “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi”, Iuda 14.
În această promisiune, “Domnul nostru vine”, trăirile celor ce “așteaptă cu dor venirea Lui” sunt de nenumărate feluri în “VINE și ÎNCĂ n-a venit”, și a celor ce nu cred, în, NU VINE deși DEJA VINE. Biblia le cuprinde pe toate, îndemnându-ne spre cea mai frumoasă întâmpinare a Lui. Că n-a venit nu înseamnă că nu vine, ci mai de grabă că vine repede, neașteptat de repede. Că n-a venit încă, nu înseamnă că nu mai vine, ci înseamnă că vine neapărat. Că trebuia să vină mai de mult, reduce timpul întârzierii din timpul total plănuit, și îl scurtează tot cu atât pe cel rămas deși măsura de timp e aceeași. “… de acum vrema s-a scurtat” 1 Corinteni 7, 29. Timpul rămas este scurtat de Domnul, grăbit, pentru recuperarea necesară păstrării ordinei profetice din care nu trebuie pierdut nimic, la care nu trebuie adăugat nimic. Despre “întârziere” și “grab㔠se vorbește pe parcursul aceleiași mărimi de timp profetic, nu din punct de vedere al măsurii, ci al trăirilor. Ele nu fac parte din planificarea începutului și sfârșitului ca ordine profetică, istorie în împlinire, ci sunt simțiri în desfășurarea dorului de întâlnire cu El. Nu exist㠓a venit deja”, nici “zăbovire indefinit㔠și cu atât mai mult și deloc, nu există motivație de negare a venirii Domnului. Apostolul Petru zice: “Domnul nu întârzie...” ca timp real, ci pentru cel care tare-L dorește să vină, este ca și cum întârzie. Întârzierea ca măsură de timp, nu este parte din PLAN, dar întârzierea ca trăire nu are cum să nu fie parte din desfășurarea PLANULUI VENIRII SALE. Analizată în măsurătorile și de timp și de trăiri – profetice deopotrivă -, VENIREA LUI se potrivește celor spuse de proorocul Habacuc: “… Dacă zăbovește (trăire), așteapt-o (acordul nostru cu planul profetic al Domnului), căci VA VENI și se va împlini NEGREȘIT”. Rolul acestei ziceri divine prin profetul amintit a trezit omenirea jumătate de mileniu în urmă, și în același fel cele despre VENIREA DOMNULUI vor trezi omenirea spre mărturie în zilele noastre pe care Sfânta Scriptură le numește “zilele de pe urmă”.
“Îndelunga răbdare” a Domnului despre care vorbește Apostolul Petru în a doua sa Epistolă 3, 9 deja inclusă în planul Său istoric al profeției, este rezolvată la nivelul trăirii celui credincios părându-i-se nesfârșit de mare în strigătul “Până când Stăpâne… ZĂBOVEȘTI” Apocalipsa 6, 10. Chiar în versetul următor 11, Domnul Dumnezeu spune “puțină vreme”. Cât de mult au nevoie cei ce-L așteaptă pe Domnul de acest “puțină vreme” când li se pare că vremea nu se mai termină! Poetul ar zice “precum un cerb setos de apă rece” în strigătul său, cum nu se poate trăit mai adevărat și mai real. Și ca și cum nu ar fi suficient că avem de a face cu “zăbovirea”, “întârizerea”, “până când”, “când”, “dece nu mai repede”, Satana amestecă și el spre tulburare sămânța sa sub diferite forme în inima oamenilor. Domnul zice: “Căci vor veni mulți în Numele Meu și vor zice “Eu sunt Hristosul, și Vremea se apropie” Luca 21, 8. Pentru c㠓Vremea se apropie” – este lucru autentic și așteptat de cel ce-L dorește pe Domnul să vină, există tentația ca “Eu sunt Hristosul” – glas fals -, să fie crezut. Cât de greu este ca aceste două ziceri să fie desfăcute una de alta! Cât de greu este ca în timp ce credem și simțim c㠓Vremea se apropie” să spunem răspicat “voi nu sunteți HRISTOSUL” și să nu mergem după ei!
Cât de puține am spus despre “DOMNUL NOSTRU VINE” și cât de multe au rămas nespuse, este de parcă proorocul Isaia ar zice “cât sunt de sus cerurile față de pământ”! Nu pot să nu amintesc însă una din cele mai frumoase promisiuni, cea a Apostolului Pavel către Evrei 10, 37: “Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi”. “Puțină, foarte puțin㔠este zicere asupra căreia merită oricâtă meditație. “Cel ce VINE va VENI”, prezent și viitor într-o aceeași zicere, e minunat de observat și trăit. Într-o spunere mai comună ar fi “Cel ce vine va sosi”, pe drum, VINE este în desfășurare, așteptăm “sosirea” Lui. Poate careva dintre dumneavoastră dragi cititori veți găsi o zicere și mai frumoasă. Sunt necăjit uneori pe limitele limbajului omenesc. “Și nu va ZĂBOVI”. Ni se pare că zăbovește. Dar e bine că ni se pare pentru că dorim să-L vedem față-n față și mai mult. Iertare pentru așa de puțin despre această temă atât de importantă.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 925, Ultimul acces: 2021-11-27 03:32:50