CÂTE CEVA Benone Burtescu[2012-01-03]Îmi plac poveștile, NU-MI PLAC POVEȘTILEÎncerc și eu să aflu cui și cum i-a dat prin minte să pună o liniuță de unire între ȘTIINȚIFIC și FANTASTIC, făcând astfel unul dintre cele mai de seamă departamente ale librăriei moderne, cel numit ȘTIINȚIFICO-FANTASTIC, realitate și ficțiune, două domenii care nu doar că nu se întâlnesc niciodată dar se și resping totdeauna. De fapt cel ficțional nu există. Dar asta-i cam de multișor poveste. Cu ocazia acestui Crăciun iertați-mă că folosesc această noțiune fictivă -, un pastor și-a început predica abrupt, cu declarația De când mă știu nu mi-au plăcut poveștile. O mărturisire personală desigur. Aceasta a făcut însă ca fiecare să se întrebe pe sine dacă îi plac poveștile sau nu, și cumva să-și și dea un răspuns dacă da, de ce, și daca nu, iarăși de ce. Nu prea simplu. Deci am fost puși pe treabă și încă pe niște ițe aparent încurcate. Poate cel mai ușor ar fi, zic și eu, să desființăm liniuța de unire dintre POVESTE și REALITATE. Așa toată lumea va ști că cele două n-au nimic de a face și ar fi tratate separat. Mie îmi place povestea Capra cu trei iezi, un nume plăcut, desigur, în limitele că nu poate fi de crezut. În felul ei, CA POVESTE, stă. Pe undeva binele și răul apar și aici ca în orice BASM, dar în mod decent, frumos secular, fără trimiteri la mitologie și mai ales că nu își permite brutalitatea și nesăbuința de a se amesteca în realitățile divine universale. Pentru mine Moș Crăciun nu are valoarea Caprei cu trei iezi. Ficțiunea Moș Crăciun este grefată pe cel mai real eveniment petrecut vreodată în infinitul și veșnicia existenței, NAȘTEREA MÂNTUITORULUI, Domnul nostru Isus Hristos, în mod nu doar nefericit, ca din întâmplare, ci deliberat profan. Absolut că aceasta nu mă va trimite în stradă sau prin case să dezbrac moș crăciunii pentru ai expune realității. Nu e nevoie de acest lucru căci știm că e POVESTE și o acceptăm ca atare. Cumpănesc doar, dacă NAȘTEREA MÂNTUITORULUI ar putea fi prezentată și într-o altă modalitate mai frumoasă și fără folosirea POVEȘTILOR. Zicem că nu pentru noi, ci PENTRU COPII, folosim POVEȘTILE. Cred că îi subestimăm pe copii că ar putea înțelege și alte căi de prezentare și ne subestimăm pe noi că am putea diversifica prezentarea celui mai frumos eveniment real și altfel, din ce în ce mai aproape de adevăr. Ne-am împotmolit la Moș Crăciun. A venit Decembrie, iarăși Moș Crăciun. Nu e chiar simplu. Nici chiar comuniștii n-au putut să-l treacă în POVESTE numindu-l Moș Gerilă, păstrându-i factorul comun MOȘ pentru a păcăli mai ușor creștinătatea și de altfel că nu-i interesa pe ei ce fel de MOȘ, era vorba să nu se ajungă la Isus Hristos. Dacă Moș Gerilă rămânea ca POVESTE și NAȘTEREA DOMNULUI ca realitate, era o situație mai curată decât Moș Crăciun ca POVESTE amestecat cu NAȘTEREA Domnului ca realitate. Ni se pare că am biruit. Nu sunt convins. Am amintit cele de mai sus pentru că Biblia face diferență între POVESTE și REALITATE și ne îndeamnă și pe noi s-o facem. În 1 Timotei 4, 7 apostolul îndeamnă Ferește-te de BASMELE lumești și băbești. Desigur, nu se referea la Moș Crăciun căci nu era scris pe atunci, dar prin extensie cuprinde orice BASM în circulație pâna la sfârșitul acestei lumi. S-ar considera poate un fel de criminalitate lipsirea copiilor de bucuria venirii lui Moș Crăciun. Avându-i în vedere pe ei, dacă bucuriile cuvenite lor le-ar fi oferite cum se cuvine de-alungul anului, nu știu cât l-ar mai aștepta pe Moșul. Dacă el el este singura bucurie, este normal că îl așteaptă. Florile, păsările, animalele, stelele, adierile, izvoarele, peisajele, fenomenele naturii încă păstrând dovezile iubirii lui Dumnezeu ne stau la dispoziție a le fi prezentate copiilor. Scriptura fără de povești este un tezaur inepuizabil. Momentul DEMITIZĂRII va avea loc și nu are rost ca el să fie dramatic. Cu ce fel de POVEȘTI își vor fi crescut mamele evreice credincioase copiii? Trecând din lumea copiilor în cea de când am crescut mare cum zice apostolul, mi-a fost de mirare să știu anunțându-se în toată lumea în aceste zile, CONCERT de CRĂCIUN. Aici nu mai e vorba de Moș Crăciun, desigur. Ar putea fi intitulat anunțul despre părtășia frățească în laude la adresa lui Dumnezeu în legătură cu nașterea Domnului și altfel? Nici că se poate un hibrid între secularism și mitologie mai nefericit. Trebuie să fac efortul să înțeleg prin Concert, Cântarea de cântări de laudă, iar prin Crăciun, Nașterea Domnului, dacă cei ce fac anunțul asta au în gând. Greu. Și rămânând cum am promis generic, doar la câte ceva, mă miră cu ce urale de bucurie a fost primită în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, vestea că Ellen White a recomandat sărbătoarea Crăciunului și a Bradului de Anul Nou, prin singura referire de circumstanță că daruri pentru istovitoarele costuri ale lucrării de atunci puteau fi aduse cu ocazia cadourilor schimbate de anul nou. Aici cred în scrieile ei chiar și cei care nu cred. INCREDIBIL. Ce importanță mai au învățăturile de credință aduse în prim plan de ea, Sabatul, Îndreptățirea, pălesc profețiile despre Întreita Solie Îngerească, ecumenismul globalistic, răsuflăm ușurați că ne-a dezlegat să facem Brad de Anul Nou care ar însemna și Moș Crăciunul și ce ar mai fi ca să fim tot așa, gândire jalnică. Urez tuturor la începutul acestui an convențional, mi-ar fi plăcut biblic -, toată bucuria în Domnul și așteptarea Lui cu dor. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 5319, Ultimul acces: 2025-02-16 23:39:07
|
Timp total: 0,17s...
[]:1