Papa Francisc: Rolul pustiului si posibilitatea convertirii

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,12s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Rolul pustiului şi posibilitatea convertirii

[2021-12-05]

Pornind de la lectura evanghelică din a doua duminică din Advent, Papa Francisc a vorbit în predica de la Liturghia de astăzi despre pustiu şi despre convertire. Sfântul Părinte a celebrat Liturghia alături de două mii de credincioşi, în Aula de Concerte Megaron, din Atena, în contextul călătoriei sale apostolice începută în Cipru şi continuată în Grecia, şi care se va încheia mâine. Pe 3 decembrie a celebrat o Liturghie şi cu credincioşii ciprioţi, în Nicosia.

Pontiful a început vorbind despre paradoxul pustiului. „Precursorul pregăteşte venirea lui Cristos în acest loc greu accesibil şi neospitalier, plin de pericole. Or, dacă cineva vrea să dea o veste importantă, de obicei merge în locuri frumoase, unde sunt mulţi oameni, unde este vizibilitate. În schimb Ioan predică în pustiu. […] Putem experimenta aceasta în viaţă: adesea El nu reuşeşte să ajungă la noi în timp ce suntem în mijlocul aplauzelor şi ne gândim numai la noi înşine; reuşeşte asta mai ales în orele încercării. Ne vizitează în situaţiile dificile, în feţele noastre care îi lasă spaţiu, în pustiurile noastre existenţiale. Acolo ne vizitează Domnul.” Şi a mai spus: „Nu există loc pe care Dumnezeu să nu vrea să îl viziteze. Şi astăzi nu putem decât să simţim bucurie în a-l vedea că alege pustiul, pentru a ajunge la noi în micimea noastră pe care o iubeşte şi în uscăciunea noastre pe care vrea să o adape! Aşadar, preaiubiţilor, nu vă temeţi de micime, pentru că problema nu este că suntem mici şi puţini, ci de a fi deschişi la Dumnezeu şi la ceilalţi.”
Trecând la convertire, a subliniat că nu este o temă comodă. „Aşa cum pustiul nu este primul loc în care am vrea să mergem, tot aşa invitaţia la convertire nu este cu siguranţă prima propunere pe care am vrea să o auzim. A vorbi despre convertire poate provoca tristeţe; ni se pare greu de conciliat cu Evanghelia bucuriei. Dar aceasta se întâmplă atunci când convertirea este redusă la un efort moral, ca şi cum ar fi numai un rod al angajării noastre. Problema se află chiar aici, în a baza totul pe forţele noastre. Aşa nu merge! Aici se cuibăresc şi tristeţea spirituală şi frustrarea: am vrea să ne convertim, să fim mai buni, să depăşim defectele noastre, să ne schimbăm, dar simţim că nu suntem în măsură pe deplin şi, în pofida bunei voinţe, recădem mereu.” Sfântul Părinte a pus atunci întrebarea: „Dacă singuri nu avem capacitatea de a face binele pe care l-am vrea, ce înseamnă că trebuie să ne convertim?”
„Ne poate veni în ajutor limba voastră frumoasă, greaca, prin etimologia verbului evanghelic ‚a se converti’, metanoéin. Este compus din prepoziţia metá, care aici înseamnă dincolo, şi din verbul noéin, care înseamnă a gândi. Aşadar, a ne converti înseamnă a gândi dincolo, adică a merge dincolo de modul obişnuit de a gândi, dincolo de schemele noastre mentale obişnuite. Mă gândesc chiar la schemele care reduc totul la eul nostru, la pretenţia noastră de autosuficienţă. Sau la cele închise de rigiditate şi de frica ce paralizează, de ispita lui ‚mereu s-a făcut aşa, de ce să schimbăm?’, de ideea că pustiurile vieţii sunt locuri de moarte şi nu ale prezenţei lui Dumnezeu.” La final i-a invitat pe cei prezenţi să ceară harul speranţei, „pentru că speranţa reanimă credinţa şi reaprinde caritatea; pentru că de speranţă sunt însetate astăzi pustiurile din lume. Şi în timp ce această întâlnire a noastră ne reînnoieşte în speranţă şi în bucuria lui Isus, şi eu mă bucur fiind cu voi, să cerem Mamei noastre, Toată Sfântă, ca să ne ajute să fim, asemenea ei, martori de speranţă, semănători de bucurie în jurul nostru – speranţa, fraţi şi surori, nu dezamăgeşte, nu dezamăgeşte niciodată.”
După Liturghie Papa a luat din nou cuvântul: „Doresc să exprim recunoştinţa mea pentru primirea pe care am primit-o în mijlocul vostru. Mulţumesc din inimă! Efcharistó! [Mulţumesc]. Din limba greacă a venit pentru toată Biserica acest cuvânt care rezumă darul lui Cristos: Euharistie. Şi astfel pentru noi, creştinii, mulţumirea este înscrisă în inima credinţei şi a vieţii. Fie ca Duhul Sfânt să poată face din toată existenţa şi acţiunea noastră o Euharistie, o aducere de mulţumire lui Dumnezeu şi un dar de iubire pentru fraţi. În acest context, reînnoiesc recunoştinţa mea sinceră faţă de autorităţile civile, faţă de preşedintele Republicii, prezentă aici, şi faţă de fraţii Episcopi, precum şi faţă de toţi cei care în diferite moduri au colaborat la pregătirea şi organizarea acestei vizite. Mulţumesc tuturor! Şi mulţumesc corului care ne-a ajutat să ne rugăm atât de bine. Mâine părăsesc Grecia, dar nu vă părăsesc pe voi! Vă voi duce cu mine, în amintire şi în rugăciune. Şi voi, vă rog, continuaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 397, Ultimul acces: 2025-03-16 08:24:00

Timp total: 0,12s...

[1]:1