Intalnirea anuala a persoanelor consacrate din Dieceza de Iasi - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Întâlnirea anuală a persoanelor consacrate din Dieceza de Iași

[2021-06-09]
Cu mare nerăbdare și speranța în Dumnezeu am așteptat fiecare dintre noi această întâlnire anuală la nivel diecezan a persoanelor consacrate, care a avut loc, duminică, 6 iunie 2021, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, pentru a ne ruga împreună, pentru a ne forma din punct de vedere uman și spiritual, dar și pentru a împărtăși din experiențele noastre din anul care a trecut și pentru a petrece o zi împreună după această perioadă îndelungată de pandemie.

Încă de dimineață, fiecare grup din diferite zone ale Diecezei a fost întâmpinat de pr. Alexandru Olaru OFMConv, guardianul comunității „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman, împreună cu responsabilii zonali. Ziua a început cu momentul de formare prezentat de pr. Bogdan Balașcă OFMConv, având ca tem㠄speranța”. Plecând de la tema anului liturgic propusă de PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, „Împreună, pe calea speranței”, în expunerea sa pr. Bogdan ne-a invitat mai întâi de toate „să ne așezăm în fața speranței, să o privim, să intrăm în interiorul nostru, în inima noastră, pentru a vedea speranța pe care o purtăm în noi”.
Experiența lui Abraham în fața sacrificării propriului fiu, din cartea Genezei 22, a fost exemplul cel mai elocvent pentru această temă. Abraham, care urcă pe muntele Moria împreună cu fiul său, Isac, îndeplinind tot ritualul cu meticulozitate, după porunca Domnului. Acțiunea se desfășoară într-o liniște sublimă, când deodată tăcerea este ruptă de fiul său care îl întreabă pe tatăl său: „Iată, lemnele, focul, dar unde este jertfa?” Abraham răspunde: „Fiule, Dumnezeu va avea grijă!” Astfel, Abraham ajunge să fie numit părintele nostru în credință și speranță. El a sperat împotriva oricărei speranțe. Iată, să privim și noi la această speranță ca acceptare, ca toleranță, ca iubire. Să privim la ea ca la transformarea a vieții noastre interioare, cu alegerea curajului, cu bucuria reîntoarcerii, cum este aceea a fiului risipitor. Iar pentru a avea un text de referință pr. Bogdan a propus să reflectăm împreună și asupra scrisorii Sfântului Petru: „Dimpotrivă, sfințiți-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră, dar cu blândețe și bună cuviință, având o conștiință curată, ca tocmai în ceea ce sunteți calomniați să fie rușinați cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos” (1Pt 3,15-16).
Pornind de la acest text, am străbătut împreună drumul speranței, împărțit în trei etape. 1. Dimpotriv㠖 speranța ne cere să ne contrapunem ideilor, ideologiilor raționaliste, care caută să explice totul, contrar părerilor altora care încearcă să ne descurajeze, contrar culturii moderne, chiar potrivnic cu ceea ce e în mintea noastră, contrar emoțiilor noastre. 2. Sfințiți-l pe Domnul Cristos în inimile voastre – nu este vorba de o euforie, ci de a-l sfinți pe Dumnezeu care e în inima noastră printr-un exercițiu de contemplație. Doar în contemplație se naște speranța. Să intrăm în inima noastă, așa cum este ea, cu cicatricile ei, rănită poate de păcat sau încercări, de ispite sau uneori chiar descurajată. Să intrăm în această inimă în care locuiește însuși Dumnezeu. Cu siguranță, pe acest drum apar și obstacole sau dușmani care se contrapun speranței, aceștia sunt: siguranța materială, înțelepciunea aparentă, plinul memoriei, al cunoștinței care împiedică sufletul să fie deschis speranței. Disperarea, deprimarea, depresia etc. E de notat și faptul că speranța nu e optimism: „Lasă că trece, o să fie bine”. Speranța nu vrea să schimbe lucrurile, dar spune: „Ceea ce mi se întâmplă acum are sens, e plin de semnificație”.
3. Cu blândețe și bună cuviinț㠖 așa dăm răspuns despre speranța noastră oricui suntem chemați să dăm mărturie despre ea, cu blândețe fără a impune sau a insista, fără a demonstra sau a convinge. Citându-l pe Ermes Ronchi, părintele ne-a spus că speranța este susținută de trei motive: a) viața are sens, nimic nu e circular, ci liniar; b) sensul vieții este pozitiv – mergem spre înviere, spre viață, nu spre moarte, lucrurile care ni se întâmplă nu ne strivesc; c) sensul care începe aici va dura pentru totdeauna. Să privim prezentul, așadar, din perspectiva viitorului. Motivul pentru care trăiesc prezentul nu este trecutul, ci viitorul. Astfel, gândindu-mă la viitor încep să îmi reformulez prezentul și acțiunile mele.
După această expunere consistentă, dar și provocatoare, a urmat un moment de pauză, timp de pregătire pentru Sfânta Liturghie, de asemenea posibilitate de spovezi. Sfânta Liturghie a fost prezidată de pr. Cristian Blăjuț, OFMConv., vicar episcopal și responsabil pentru viața consacrată în Dieceza noastră, împreună cu un număr de circa 30 de preoți concelebranți de la Institutul Teologic Franciscan, dar și din celelalte congregații religioase ale Diecezei și animată de corul elevilor și al fraților studenți ai aceluiași institut.
Aducând salutul Episcopului de Iași, PS Iosif Păuleț, care din motive obiective nu a putut fi prezent la această întâlnire, pr. Cristian a ținut și cuvântul de învățătură de la predică. Urmând ideea propusă pentru această zi, precum și tema liturgiei cuvântului din cea de-a X-a duminică de peste an, părintele ne-a invitat să păstrăm speranța în inimă chiar și atunci când greșim în fața lui Dumnezeu care nu ne părăsește, nu ne abandonează, ci rămâne fidel. Liturgia cuvântului a fost proclamată de zona Onești, iar ofertoriul de zona Roman. Printre darurile de la ofertoriu, am pus într-un coșuleț toate numele noastre, precum și intențiile noastre, mai ales pentru Biserica Universală și pentru vocații la preoție și la viața consacrată.
După prânzul bogat oferit de frații franciscani celor peste 200 de persoane consacrate împreună cu studenții și comunitatea fraților gazdă, a urmat un moment de recreere, dar apoi și de împărtășire a activităților și evenimentelor petrecute în această ultimă perioadă pandemică, precum și diferite propuneri și indicații pe viitor. Întâlnirea noastră s-a încheiat cu un alt moment important, adorația euharistică, unde împreună i-am încredințat lui Isus viața noastră, problemele și dificultățile noastre, dar și bucuriile și realizările noastre frumoase. Acest moment sublim a fost pregătit de Surorile Dominicane de la Siret, zona Bucovina, animat de frații studenți și condus de pr. Alexandru Olaru OFMConv, secretarul Comisiei diecezane pentru viața consacrată.
La final, pr. Cristian Blăjuț ne-a îndemnat ca, întorcându-ne în comunitățile noastre, să trăim acea comuniune a Preasfintei Treimi, în toate relațiile noastre interfraterne, în parohiile unde suntem, în relațiile intercongregaționale, cu Dieceza și cu întreaga Biserică. Să punem în practică cuvântul lui Dumnezeu și tot ceea am auzit la meditațiile zilei, dar și virtuțile teologale: credința, speranța și iubirea, virtuți pe care le-au pus în practică și fondatorii noștri și toți sfinții, pentru că numai trăind astfel viața noastră va lumina, iar „ei, văzând faptele voastre bune, să îl preamărească pe Tatăl nostru din ceruri” (cf. Mt 5,16). (sr. Bernadeta Secaci SFMA pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 6, Ultimul acces: 2021-06-14 01:20:53