Rugăciunea pentru unitate este participare la realizarea proiectului divin pentru Biserică[2012-01-26]"Deși experimentăm în zilele noastre situația dureroasă a diviziunii, noi creștinii putem și trebuie să privim la viitor cu speranță", a spus Papa Benedict al XVI-lea în Bazilica San Paolo fuori le mura, "deoarece victoria lui Cristos înseamnă depășirea a tot ceea ce ne reține de la împărtășirea plinătății de viață cu El și cu alții". În seara zilei de miercuri, 25 ianuarie 2012, la încheierea celei de-a 46-a Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, Pontiful a celebrat Vesperele în străvechea Bazilică dedicat omului care dintr-un persecutor zelos al creștinilor, "a fost transformat într-un neobosit apostol al Evangheliei lui Isus Cristos".Mitropolitul Gennadios, reprezentantul Patriarhiei ortodoxe Ecumenice, Rev. Canon Richardson, Reprezentantul personal al Arhiepiscopului anglican de Canterbury la Roma, precum și toți reprezentanții diferitelor Biserici și comunități eclesiale, s-au aflat printre cei adunați în jurul mormântului Sf. Paul, alături de Papa, în seara zilei de miercuri. Vorbind despre convertirea Apostolului neamurilor, Sântul Părinte a spus că transformarea acestuia "nu este rezultatul unei lungi reflecții interioare și nici rodul unui efort personal. Ea este înainte de toate operă a harului lui Dumnezeu care a acționat după căile Sale necunoscute". Transformarea Sf. Paul este "o reînnoire radicală a propriei ființe, asemănătoare în multe aspecte cu o renaștere. O astfel de transformare își are fundamentul său în participarea la misterul Morții și Învierii lui Isus Cristos și se schițează ca un drum treptat de conformare cu El". "Experiența personală trăită de Sf. Paul îi permite să aștepte cu speranță întemeiată împlinirea acestui mister de transformare, care îi va interesa pe toți cei care au crezut în Isus Cristos și chiar toată omenirea și întreaga creație. În a doua lectură scurtă care a fost proclamată în această seară, Sf. Paul, după ce a dezvoltat o lungă argumentare destinată să întărească în credincioși speranța învierii, folosind imaginile tradiționale din literatura apocaliptică din timpul lui, descrie în puține rânduri marea zi a judecății finale, în care se împlinește destinul omenirii... Sf. Paul ne spune că orice om, prin botezul în moartea și învierea lui Cristos, participă la victoria Celui care cel dintâi a învins moartea, începând un drum de transformare care se manifestă încă de acum într-o noutate a vieții și care va ajunge la plinătatea sa la sfârșitul timpurilor". Remarcând faptul că "textul se încheie cu o mulțumire: 'Însă, mulțumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos'", Papa Benedict al XVI-lea a continuat: "Și noi în această seară, celebrând laudele de seară ale lui Dumnezeu, dorim să unim glasurile noastre, mințile noastre și inimile noastre la acest imn de mulțumire pentru ceea ce harul divin a realizat în Apostolul neamurilor și pentru minunatul plan de mântuire pe care Dumnezeu Tatăl îl împlinește în noi prin intermediul Domnului Isus Cristos. În timp ce înălțăm rugăciunea noastră, suntem încrezători că suntem transformați și noi și conformați după imaginea lui Cristos. Acest lucru este deosebit de adevărat în rugăciunea pentru unitatea creștinilor... Rugăciunea pentru unitatea creștinilor nu este altceva decât participare la realizarea proiectului divin pentru Biserică și angajarea activă pentru restabilirea unității este o obligație și o mare responsabilitate pentru toți". "În cultura dominantă astăzi", a mai arătat Pontiful, "ideea de victorie este adesea asociată cu un succes imediat. În schimb, în optica creștină victoria este un lung și, în ochii noștri, ai oamenilor, nu întotdeauna liniar, proces de transformare și de creștere în bine. Ea are loc după timpurile lui Dumnezeu, nu ale noastre, și cere de la noi profundă credință și perseverență răbdătoare. Deși Împărăția lui Dumnezeu intră năvalnic în istorie definitiv cu învierea lui Isus, ea încă nu este pe deplin realizată. Victoria finală va avea loc numai cu a doua venire a Domnului, pe care noi o așteptăm cu speranță răbdătoare. Și așteptarea noastră pentru unitatea vizibilă a Bisericii trebuie să fie răbdătoare și încrezătoare. Numai în această dispoziție își au semnificația lor deplină rugăciunea noastră și angajarea noastră zilnică pentru unitatea creștinilor. Atitudinea de așteptare răbdătoare nu înseamnă pasivitate sau resemnare, ci răspuns prompt și atent la orice posibilitate de comuniune și fraternitate pe care Domnul ne-o dăruiește". Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1521, Ultimul acces: 2026-04-26 19:00:55
|
Timp total: 0,5s...
[]:1