2016 - Anul omagial al educatiei religioase a tineretului crestin ortodox si Anul comemorativ al Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul si al tipografilor bisericesti - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

2016 - Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești

[2016-01-01]
Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit vineri, 1 ianuarie 2016, în Catedrala patriarhală, cu prilejul proclamării anului 2016 drept Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești în Patriarhia Română:
La propunerea noastră, în ședința de lucru din 28-29 octombrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești în Patriarhia Română.
I. De ce este importantă educația religioasă a tineretului?
Religia este lumină pentru înțelegerea universului și a vieții, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalității, dreptății, păcii, solidarității, înțelegerii și comuniunii între oameni.
Credința în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Școala și Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne și valori efemere, și le formează personalitatea, învățându-i să cultive bunătatea și omenia, iubirea de Dumnezeu și de semeni, recunoștința față de generațiile trecute și responsabilitatea față de prezent și de viitor.
Valorile oferite de educația religioasă sunt reper spiritual esențial și liant existențial între toate cunoștințele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare.
Predarea Religiei în Școală are valențe educaționale profunde, prin rolul ei formativ în viața copiilor și a tinerilor, demonstrat și de studiile educaționale și sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfințenie și conviețuire umană.
Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinței părinților și a copiilor. Libertatea însă nu este indiferență spirituală, ci capacitate a omului de a alege valori spirituale, care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane [1].
Promovarea educației religioase, care include deopotrivă evidențierea unor repere spirituale ca lumină pentru viață și a unei elementare culturi religioase, constituie și un act de mărturisire a identității profunde a sufletului familiei românești și a tradiției învățământului românesc, care a început în școlile înființate de Biserică în apropierea lăcașurilor de cult.
Părinții copiilor înțeleg necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Biserică și Școală, astfel încât educația religioasă primită acasă să fie consolidată în mod complementar prin educația copiilor și a tinerilor în Școală și în viața Bisericii. În această perspectivă, poate fi valorificat și materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie și școală, pentru ajutorarea elevilor din familiile sărace și pentru desfășurarea de activități educaționale artistice, social-culturale și social-filantropice, mai ales în timpul vacanțelor și al unor evenimente solemne cu semnificație națională sau patriotică.
În completarea orei de Religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala!”, dorește să cultive legătura copiilor cu o comunitate vie, rugătoare, mărturisitoare și solidară cu oamenii aflați în dificultate. Prin aceste proiecte ea se străduiește să cultive în copii și tineri duhul prieteniei și al comuniunii, să prevină abandonul școlar în familiile sărace și în cele în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica dorește să suplinească lipsa de afecțiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă copii talentați și-i încurajează să-și cultive talantul în folosul Bisericii și al societății.
Pentru Biserică și societate, familia are un rol esențial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Familia creștină, compusă din bărbat, femeie și copii, reprezintă spațiul intim cel mai de preț pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părintești, a iubirii filiale și a iubirii frățești. Lipsa de iubire și comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violență conjugală, la violență domestică, la divorț, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul școlar, la alcoolism și la alte rele. De aceea, în educația copiilor și a tinerilor, este mare nevoie de cooperare între Familie, Școală și Biserică.
II. Cine a fost Sfântul Antim Ivireanul și de ce este importantă comemorarea sa?
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a născut în Georgia (cca. 1650) și a fost stareț al Mănăstirii Snagov (1694-1704), episcop al Râmnicului (1705-1708) și Mitropolit al Țării Românești (1708-1716). Deși de neam georgian, el a fost deosebit de atașat de Biserica Ortodoxă din Țara Românească. Lucrarea sa pastorală cea mai intensă a constat în editarea cărților liturgice, a lucrărilor de învățătură adresate poporului dreptcredincios și conducătorilor acestuia, dar și a cărților de îndrumare pentru preoți. Cărțile tipărite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, în total 63 de volume, dintre care 21 în limba română, iar celelalte în greacă, slavonă, arabă și georgiană, confirmă virtuțile și calitățile sale de tipograf, prin nivelul desăvârșit al caligrafiei, al gravurii, al miniaturilor, dar mai ales prin profunzimea și acuratețea teologică. A activat ca sfătuitor de încredere al Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și coordonator în tipografii nou întemeiate, precum Tipografia domnească din București (1691-1694) sau tipografiile de la Mănăstirea Snagov (1694-1701), București (1701-1705), Râmnic (1705-1708) și Târgoviște (1708-1715, mutată la București în anul 1715).
Cărțile de cult tipărite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, în special Molitfelnicul de la Râmnic (1706) și primul Liturghier complet în limba română, tipărit la Târgoviște în anul 1713, au marcat deplina biruință a limbii române în cultul Bisericii, înfățișându-l pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul drept un veritabil creator de limbă liturgică și de literatură oratorică.
Sfântul Antim Ivireanul și-a dedicat eforturile atât pentru educația clerului, prin lucrări precum Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (Târgoviște, 1710), cât și pentru catehizarea credincioșilor, mai ales prin tezaurul său omiletic reprezentat de faimoasele sale Didahii, cuvinte de învățătură care au luminat pe credincioșii timpului său și, în egală măsură, pe cei de astăzi, prin interpretări scripturistice pastorale și prin îndemnul stăruitor de a citi permanent, de a înțelege și a aprofunda cuvântul Sfintei Evanghelii. Sfântul Antim Ivireanul a tipărit și lucrări adresate clasei intelectuale și politice a vremii sale, precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (București, 1691) sau propria sa carte intitulată Sfătuiri creștine politice către Preacredinciosul Domn Ștefan Cantacuzino (București, 1715).
Dimensiunea panortodoxă a activității culturale a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul se descoperă și în rolul pe care l-a avut prin acordarea unui ajutor deosebit altor popoare creștin-ortodoxe, aflate sub stăpânire otomană, pentru dezvoltarea culturală și spirituală a acestora, prin cărți tipărite în limbile greacă și slavonă, prin punerea bazelor primei tipografii cu caractere georgiene întemeiate la Tbilisi (cca. 1709) și prin dăruirea unei tipografii cu caractere arabe Patriarhiei de Antiohia (cca. 1706), după ce a tipărit la Mănăstirea Snagov prima carte în limba arabă din lume, Liturghierul greco-arab (1701).
Se cuvine a aminti și vrednicia deosebită a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul în ceea ce privește gospodărirea, administrarea și restaurarea locașurilor de cult din Țara Românească, printre care se regăsesc Mănăstirea Snagov – reparatăîn timpul păstoririi sale ca egumen (1696-1704) –, dar și Mănăstirile Strehaia, Surpatele, Cozia și Govora, de care s-a îngrijit în timpul păstoririi sale ca episcop al Râmnicului (1705-1708), încheindu-și activitatea cu ctitorirea monumentalei Mănăstiri a Tuturor Sfinților din București (1713-1715), zidire de suflet care a rămas cunoscută sub numele de Mănăstirea Antim, pentru care a realizat el însuși planul arhitectural al locașului de cult.
Pentru toate aceste lucrări de povățuire, de zidire sufleteascăși materială în cuprinsul Țării Românești și în alte țări, precum și ca o recunoaștere a vieții sale jertfelnice curmate prin moarte martirică pe malul râului Tungia (Bulgaria), petrecutăîn luna septembrie a anului 1716, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din data de 19-20 iunie 1992, canonizarea acestui mare ierarh. Proclamarea solemnă s-a făcut la data de 27 septembrie 1992, ziua prăznuirii sale.
În contextul în care efectele pozitive ale apariției tiparului și ale circulației mult mai facile a cărții erau valorificate în Occidentul creștin prin tipărituri laice, în Răsăritul ortodox, activitatea de editare s-a axat mai ales pe cărți religioase, liturgice și biblice, marcând definitiv profilul spiritual și cultural al întregului spațiu ortodox. Astfel, tiparul a slujit Bisericii și Biserica a slujit întregului popor prin ridicarea nivelului de cultură și de spiritualitate. Se cuvine să amintim aici opera decultură și teologie a tipografilor bisericești din spațiul românesc (Țara Românească, Moldova și Transilvania) care s-au ostenit, în condiții foarte dificile, să editeze cuvântul Sfintei Scripturi, cărți de cult și de învățătură în limba română.
Lucrării de povățuire și zidire sufletească a tinerilor prin participarea acestora la Sfintele Taine, prin catehizare continuăși prin implicarea lor activăîn lucrarea misionară a Bisericii, i se adaugă, așadar, și prețuirea marilor tipografi bisericești care s-au îngrijit de-a lungul secolelor de tipărirea de lucrări de certă valoare duhovnicească și de creșterea nivelului de educație a poporului român.
Urmând vrednicelor înaintași care au contribuit la formarea spirituală a copiilor, tinerilor și adulților, să fim, la rândul nostru, exemple vii de educatori și mărturisitori ai Evangheliei iubirii milostive a lui Iisus Hristos și ai tradiției culturale ortodoxe românești, pentru ca astăzi cât mai mulți tineri ortodocși români să sporeascăîn credință și sfințenie, în bucurie și fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și folosul Bisericii Sale dreptmăritoare.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] A se vedea LUMINĂ PENTRU VIAȚĂ. Importanța orei de Religie pentru educația copiilor și tinerilor, Apelul Consiliului Consultativ al Cultelor din România – 28.02.2015.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 4891, Ultimul acces: 2024-03-18 06:27:38