Actori in scena inimii, de Jercan D. Alexandru[2011-01-12]Uneori, pe scena vieții, mari actori suportă greulȘi cu trudă și migală conturează curcubeul Nu se tem de insomnie și nici de înverșunare Calm, forează-n sol de inimi, pentru a găsi izvoare Sprijiniți pe adevăruri și pe ramuri de cuvinte În biblioteci de suflet așează învățăminte Ca discipolul să-nvețe, ca discipolul să știe, Cum să scoată din cenușă, strop curat de apă vie! Truda e cu mult mai mare și poate cu mult mai dură Dacă cel chemat să știe, are-n componență, zgură Cu răbdare de maestru, și cu mare iscusință, Înțeleptul se strecoară către marea biruință Uneori, în scena vieții, am simțit actorii mei, Șlefuind înțelepciunea obținută din idei Am simțit dalta iubirii cioplind latura finită, Să pot deveni sintagmă într-o frază inedită Astăzi mă încearcă ochiul cu invenții care curg Dinspre răsăritul vieții către marele amurg Și când simt cum mă apropii de râvnitul ideal, Parcă inima se sparge ca o vază de cristal. Mulțumirile-mi sunt albe dar mici și neînsemnate Florile sunt prea plăpânde, lacrimile prea sărate Dar dincolo de elogii, vă las pentru amintire, Un buchet de psalmi simbolici ce grăiesc despre iubire. Pentru clipele trăite, consumate cu folos, Binecuvântări eterne, din prea bun și prea frumos Cerul să vă poarte-n palme ca pe-o vie nestemată Vă iubesc Vă am în suflet N-am să vă uit niciodată! Cu prețuire, DALX jercan 2010 Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1617, Ultimul acces: 2024-04-30 17:48:31
|
Timp total: 0,2s...
[]:1