Agnita :: Biserica Fortificata - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2018 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Fortificată
Agnita
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Lutheran
Localitate:Agnita (maghiara: Szentágota) (germana: Agnetheln)
Județ:Sibiu
Adresa:strada Agnita Nouă nr. 3
Cod poștal:555100
Telefon :NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.evang.ro
www.primaria-agnita.ro
www.cjSibiu.ro
www.prefecturaSibiu.ro
Stil arhitectonic:Gotic
Detalii:Agnita, pomenită pentru prima oară într-un document din 1280, orășel cu tradiție meșteșugărească, renumit altădată prin breslele tăbăcarilor, cizmarilor, cojocarilor, croitorilor, dogarilor, olarilor și altele, cu economie semirurală, a fost de timpuriu centrul schimburilor comerciale a liniștitei văi a Hârtibaciului, prin care nu trecea niciunul din marile drumuri ale Transilvaniei. Ludovic de Anjou conferise Agnitei ("villam nostram Zenthagata") deja în 1376, dreptul de a ține iarmaroc anual în ziua de 24 iunie. Din acest privilegiu s-au ivit dese diferende cu Cincul Mare - reședința "Scaunului de Schenk" - de care aparținea și Agnita, oglindite în numeroase documente. Astfel, regele Ludovic a fost obligat să reconfirme în două rânduri (1379 și 1381) Agnitei dreptul iarmarocului ca și dreptul păstrării sigiliului Scaunului, sediul judecătoriei, cum rezultă și din documentul din 1409 emis de cancelaria regelui Sigismund de Luxemburg. În 1466, regele Matei Corvin acordă Agnitei și "jus gladii", dreptul de a condamna prin execuție cu spada, precum și permisiunea de a ține în caz de război jumătate din totalul bărbaților apți de luptă, pentru apărarea cetății, cu motivarea că localitatea ar fi situată "la granițele Transilvaniei și pentru a evita ocuparea cetății de către oști străine".
Aceste privilegii regale confirmă existența cetății din Agnita în 1466, ea fiind construită probabil odată cu biserica-hală gotică înălțată pe fundamentul unei bazilici romanice fără turn, din secolul XIII timpuriu, fortificată în primul sfert al sec. XVI. Într-un document păstrat până în 1948 în biserică, era indicat anul 1409 ca fiind acela al construcției bisericii actuale. Cetatea, alcătuită dintr-o triplă incintă, a fost ridicată în mai multe etape, așa cum mai târziu a fost și demolată la diferite intervale. Cele patru turnuri de apărare, construite din piatră de râu și de carieră, aparțineau curtinei interioare. În centrul laturii nordice, turnul dulgherilor, cu o intrare boltită prevăzută cu hersă, veghea asupra porții. În est, se înalță turnul făurarilor (sau al Hotentoților) , în sud-est turnul croitorilor, iar în sud-vest turnul cizmarilor în care și azi două caturi adăpostesc slănina agățată de bârnele platformelor de lemn.
Alte informații:În sectorul sudic, între turnul cizmarilor și turnul croitorilor, mai dăinuie vechile șoproane de lemn, acoperișul lor oblic coborând de pe coroana zidului spre curte, de care înainte vreme nu erau despărțite de peretele actual. În interiorul turnurilor se recunoaște construcția din piatră brută, exteriorul lor fiind tencuit. Turnurile cu câte cinci caturi sunt toate prevăzute cu metereze mici, practicabile exclusiv pentru arme de foc, nișele fiind boltite prin arcade de piatră așezate vertical sau acoperite de lespezi suprapuse marginal. Cu excepția turnului croitorilor, caturile inferioare ale turnurilor sunt boltite semicilindric, intrarea spre caturile superioare făcându-se la înălțimea catului al doilea printr-o scară mobilă, azi pe înguste scări de lemn acoperite. Turnurile își datorează denumirile faptului că îngrijirea și apărarea lor erau datoria diferitelor bresle care își păstrau în turnul lor și slănina. Sarea folosită din abundență pentru conservarea slăninii a atacat, până la urmă, lemnăria platformelor din lemn ce separau caturile, unele bârne fiind azi complet putrede. Curtina interioară cuprindea o curte de formă ovală având un diametru de 55-65 m - dacă luăm colțurile interioare ale turnurilor drept puncte de reper - curtina a doua legând colțurile exterioare ale turnurilor. Între aceste două curtine se afla "Zwinger-ul", curtea animalelor, adăpostite acolo în caz de pericol, iar a treia curtină, de formă poligonală neregulată, includea un șanț cu apă, în exterior curtina fiind protejată de pârâul apropiat și de terenul mlăștinos. În 1845 a fost demolată a treia curtină, în 1867 au fost demolate cămările de provizii ce înconjurau incinta interioară, pentru ca în 1870 să cadă și ultimele vestigii ale triplului cordon de curtine, lăsând turnurile complet izolate, din materialul obținut prin demolare construindu-se noua școală.
Nucleul cetății în constituia biserica-hală în stil gotic. Corul ei alungit, închis spre est pe trei laturi, precum și nava centrală poartă bolți semicilindrice cu penetrații, ornamentate odinioară cu nervuri de teracotă dispuse în formă stelată, vopsite în roșu, după cum o dovedesc urmele din colțul sud-vestic. Deasupra micilor bolți în cruce ale colateralei nordice s-a ridicat o tribună, pe când colaterala sudică atinge înălțimea navei centrale, acoperită cu bolți în cruce, separate de arcuri dublou în arc frânt. Pe latura de nord s-au conservat stâlpii originari de secțiune pătrată, adosându-li-se însă colonete pentru susținerea bolții navei centrale. Arcadele romanice, deschise între acești stâlpi spre colaterala nordică, au fost înălțate și închise în arc frânt, păstrează o cornișă plasată mai jos, în punctul nașterii unui arc romanic anterior, reprezentând deci o urmă a bazilicii romanice. Portalul apusean ca și portalurile laterale dispuse pe același ax, îngusta intrare a preotului în peretele de sud al corului, ca și toate ferestrele sunt terminate în arc frânt, profilurile lor având un caracter rustic și greoi. Proporțiile bisericești nu sunt prea fericit rezolvate, încât execuția poate fi atribuită unor meșteri locali și nu unora calificați la vreunul din marile șantiere citadine. Doar tabernacolul din peretele de sud al corului prezintă forme ale goticului târziu, mai grațioase, vădind o certă influență orientală în desenul detaliilor. O clopotniță de 44 m înălțime, cu șase caturi și o galerie cu balustradă din paiantă a fost așezată în fața laturii apusene, liberă pe trei laturi, așa încât parterul ei, deschizând trei arcade mari în arc frânt, forma un portic al bisericii în fața intrării principale. Odată cu fortificarea începută pe la anul 1500, turnul a fost înconjurat de o cămașă de piatră, ridicându-se până la înălțimea catului al doilea cu acoperiș în formă de pupitru. Numit turnul olarilor, acest corp de apărare era prevăzut cu metereze, despărțit în două caturi printr-o platformă din bârne, catul superior fiind accesibil printr-o scară îngustă ce urcă din aripa nordică. Un coridor trecând in fața laturii apusene a clopotniței leagă aripa de nord cu cea de sud a acestui turn. Acesta nu era închis față de porticul clopotniței, ale cărei caturi superioare erau de asemeni amenajate cu metereze, galeria de paiantă folosind la apărarea bazei turnului, care poartă un acoperiș în piramidă cu olane. Acestei puternice fortificări a laturii apusene îi corespundea, în est, bastionul ridicat deasupra corului, cu parapet devansat, așezat pe arcadele plate ce unesc contraforturile din jurul corului. În umbra acestor arcade se deschideau largi guri de turnare pentru lichide fierbinți. La devastarea comunei în 1600 de către trupe de mercenari, a fost arsă și biserica, renovată în 1614. În 1890, s-au reînnoit părți ale bolților colateralei sudice. În 1892, bastionul de deasupra corului, devenit șubred, a fost demolat, iar în 1908, biserica a primit un acoperiș nou.
Cod Monument:SB-II-a-A-12196
Nr. vizualizări:11284
Data ultimei vizualizări:2018-08-15 04:34:50
Data actualizare:2017-03-31 14:46:25
Data încărcării:2005-04-19 05:25:50
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:28

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Setul de Fotografii 1
Contor: 82

Vedere de ansamblu
Foto: Micheller János

Data: 2009-03-29
Aparat: NIKON CORPORATION NIKON D40
Contor: 165

Vedere de ansamblu
Foto: Dan Deva

Contor: 8

Vedere de ansamblu
Foto: Raluca Ciurcanu

Contor: 49

Vedere de ansamblu
Foto: Siebenbuerger.de

Contor: 34

Vedere de ansamblu
Foto: Siebenbuerger.de

Contor: 42

Vedere de ansamblu
Foto: Siebenbuerger.de

Contor: 2

Vedere de ansamblu
Foto: Raluca Ciurcanu

Contor: 35

Vedere de ansamblu
Foto: Siebenbuerger.de

Contor: 35

Vedere de ansamblu
Foto: Siebenbuerger.de

Info: sursa: www.Poze-Romania.com
Contor: 52

Turnuri
Foto: internet

Data: 2008-07-05
Aparat: SANYO Electric Co.,Ltd. S60
Contor: 46

Vedere de ansamblu
Foto: Panoramio.com

Contor: 169

Vedere de ansamblu
Foto: Wilhelm Scherz

Contor: 126

Biserica
Foto: samaelwings.com

Contor: 104

Turnuri
Foto: samaelwings.com

Contor: 89

Vedere de ansamblu
Foto: Wilhelm Scherz

Contor: 87

Vedere de ansamblu
Foto: Alexandru Purice


Setul de Fotografii 2